Pâinea mea de toate zilele

    Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.-Matei 6:11

    Sunt sigură că există obiceiuri zilnice pe care le avem cu toţii, cum ar fi mâncatul, exerciţiile fizice, studiul biblic, mersul la serviciu sau la şcoală. În cazul meu, plimb câinele la ora 6:30, apoi petrec timp în linişte cu Dumnezeu. După aceea pornesc în activităţile normale ale zilei. În dimineţile devreme în care îmi iau porţia din „pâinea cea de toate zilele”, sau felia de timp petrecut cu Dumnezeu, ziua pare să decurgă mult mai bine. Le-am oferit şi celor din familia mea şi prietenilor cărţile mele devoţionale, aşa că, atunci când citesc ceva în care se regăsesc, aceştia mă sună şi mă întreabă: „Ţi-a plăcut devoţionalul de azi?” Şi aşa începem să discutăm.

    Uneori, îmi citesc pasajele de studiu împreună cu soţul meu, care este, din punct de vedere legal, nevăzător. O dată pe lună, participăm la întâlniri pentru cei cu defecte de vedere. Într-o ocazie, el le-a spus celor din grupă despre talentul meu la scris. Aşa că grupa m-a făcut automat secretară şi m-a rugat să aduc la întâlniri din materialele mele şi să le citim. Aşa am făcut, le-a plăcut şi am convenit să aduc câte ceva scris la fiecare întâlnire. Totuşi, după câteva astfel de ocazii, întotdeauna apărea ceva ce mă împiedica să citesc, deşi cu toţii voiau să mă asculte. Eu ştiam că Dumnezeu conduce lucrurile şi are un plan. Câteva luni mai târziu, am primit din nou aceeaşi rugăminte. Nu ştiam sigur pe care articole le mai citisem, aşa că am prezentat două variante şi i-am rugat pe participanţi să aleagă. Răspunsul lor a fost să le citesc pe amândouă. Le-am explicat că mi se spusese să citesc un singur material, aşa că am ales eu unul. Totuşi, la acea întâlnire, supraveghetoarea mi-a cerut în mod excepţional să îl citesc şi pe al doilea, pentru că voia să ştie ce anume se întâmplase în călătoria aceea cu autobuzul despre care era vorba. Din nou, am explicat că mi se ceruse să lecturez un singur articol, aşa că, atunci când a închis întâlnirea, ea a spus: „Bine, înseamnă că îl vom auzi data viitoare.” Iar eu am fost de acord să îl aduc şi data următoare.

    Când mi s-a cerut să îmi citesc materialele devoţionale, a fost pentru mine o binecuvântare şi o onoare. Nu a trecut mult până să îmi dau seama că acesta era câmpul meu misionar, iar instrumentul era o carte devoţională de experienţe personale despre iubirea lui Dumnezeu. Câmpul era inima unui mic grup de nevăzători, care sunt dispuşi să audă Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul experienţelor zilnice ale altora.

    Fiecare dintre noi are ceva de împărtăşit cu cineva apropiat sau cu cineva cu care se întâlneşte zilnic. Haideţi să căutăm ocazii de a răspândi dragostea lui Dumnezeu!

    Elaine J. Johnson

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...