Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi! – Psalmii 71:9
Când am devenit creştină, o simpatică doamnă în vârstă a venit la mine, m-a bătut pe spate şi mi-a zis: „Acum eşti toată încântată de Isus, dar într-un final o să ajungi ca noi.” Cum adică? Ea a vrut să spună că o să îmbătrânesc spiritual şi o să cad în capcanele religiei-de-babă.
Nu mi-am dorit niciodată religia-de-babă. Baba care era vecină cu noi era rea, mergea la biserică în fiecare săptămână, ura copiii şi înjura ca la uşa cortului. Dacă ea era creştină, atunci nu aveam nevoie de niciun creştinism. Niciuna dintre aceste femei în vârstă nu înţelegea „factorul sufocare” al anilor mulţi petrecuţi în biserică, dar psalmistul cu siguranţă l-a înţeles. El nu se referă doar la vârsta înaintată, ci şi la modul de a-ţi păstra vigoarea spiritualităţii zi de zi, înconjurată fiind de oameni religioşi.
Una dintre capcanele bătrâneţii este confuzia. Începem să credem că ştim mai mult decât ştim şi complicăm atât de mult ceea ce ştim, încât uităm cât de simplu este de fapt. În Psalmii 71:1 se spune: „În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de ruşine niciodată!” Este o rugăciune prin care Dumnezeu ne va ajuta să ne ţinem capul înşurubat în direcţia corectă, să avem în vedere lucrurile care contează cu adevărat şi să nu ne lăsăm distrase de nimicuri, de lucruri neimportante.
Cel rău încearcă constant să ne deruteze gândirea, să ne facă să devenim noduroşi în relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu alţii. El se foloseşte de cruzime ca să genereze cruzime, de abuz să propage abuz, de neglijare să genereze neglijare. Curând, ajungem să nu mai trăim după regula de aur; puterea şi determinarea noastră pălesc.
Bătrâneţea spirituală poate fi cruntă; ne poate face răutăcioase. Începem să credem că suntem gestapoul lui Dumnezeu; că suntem aici ca să-i disecăm şi să-i organizăm la sânge pe derbedeii ăştia de tineri! Există o zicală în limba engleză: „Cine a murit şi te-a făcut pe tine dumnezeu?” Anii noştri spirituali nu ne-au adus deloc privilegiul de a-i condamna pe alţii. Suntem doar pe calea pe care se află şi restul, doar că avem ceva mai mult praf pe pantofi.
Ceea ce nu trebuie să uităm este ce spune psalmistul în versetul 5 din Psalmul 71: „Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred în tinereţea mea.” Secretul de a îmbătrâni frumos este să ne menţinem o relaţie proaspătă cu Dumnezeu, care să îl aibă pe El în centru, nu ceea ce am învăţat noi sau experienţa prin care am trecut noi. Iată în cine să ne punem încrederea, ieri, azi şi pentru totdeauna! Să îmbătrânim frumos, nu doar în trup şi la minte, ci şi în viaţa spirituală!
Angie Joseph
