Darul înţelepciunii

Femeile în vârstă trebuie (…) să înveţe pe alţii ce este bine. – Tit 2:3

Îi cunoaştem drept bătrânii noştri, înţelepţii noştri, bunicii noştri. Cei care şi-au trăit viaţa, şi-au crescut copiii, şi-au făcut datoria. Am auzit pentru prima oară cuvântul „înţelept”ca sinonim pentru „bătrân” când plănuiam un program de apreciere, împreună cu alte surori sud-africane aici, în Johannesburg. Cuvântul „înţelept” se referă, evident, la cineva cu înţelepciune. Un gardian al trecutului. O moaşă a viitorului. Înţelepţii rostesc perle, cum ar fi: „Draga mea, îţi pot arăta practic mai bine decât îţi pot explica în cuvinte!” Fac orice ca să fiu în prezenţa acestor femei. Două, în mod deosebit, m-au învăţat multe lucruri bune.

Helen Sampson, o femeie virtuoasă, înţeleaptă şi puternică în cuvânt şi faptă, avea să fie ultima care a văzut-o pe mama mea în viaţă.

– Gail o să aibă nevoie de o mămică. Te rog, Helen – au fost cuvintele mamei mele adresate lui Helen Sampson.

– Da, sigur, Joyce, o să fiu alături de copiii tăi, a asigurat-o Helen pe mama. În timp ce stăteam împreună privind la ce a mai rămas din mama mea, Mama Sampson m-a strâns de mână. Printre propriile lacrimi, mi-a şoptit la ureche:

– Copilă dragă, o să fie bine! O să fie bine până la urmă!

În multe feluri, de-a lungul anilor, ea a stat alături de mine. La 85 de ani, cu ochii luminoşi şi capul sus, această femeie înţeleaptă şi iute la minte a făcut o călătorie de (peste) 27 de ore cu avionul, împreună cu soţul ei şi cu cei şase copii adulţi, până în Africa, pentru a contribui la ridicarea unei biserici. Ne-am bucurat să îi găzduim pe toţi în timpul uneia dintre escale.

O altă femeie înţeleaptă, Mama Russell, şi-a făcut apariţia a doua zi după naşterea fiului meu Jonathan. În calitate de capelan al Spitalului Madison, din Nashville, această doamnă simpatică şi blândă a stat alături de mine în perioada declinului fizic şi emoţional pe care l-am suferit post-partum. După fiecare operaţie şi internare în spital, Mama Russell apărea cu daruri confecţionate de ea, cu mâncare, îmbrăţişări, zâmbete şi urări de bine. Ca şi Mama Sampson, Mama Russell ne-a adoptat pe mine şi familia mea – chiar şi după ce se rezolvaseră urgenţele mele medicale. A fost încântată când i-am mărturisit că ea fusese sursa mea de inspiraţie pentru a deveni eu însămi capelan.

Aceste două femei înţelepte, îngeri tereştri de cursă lungă, mi-au asigurat condiţii propice să cresc. Amândouă au copilărit în Sudul american, în anii ’20. Mama Sampson este negresă, Mama Russell este albă. Amândouă şi-au trăit practic înţelepciunea, conducându-i pe alţii şi învăţându-i prin exemplu. Uitându-mă la ele, am învăţat, am asimilat, am urmat noi paşi. Pentru că amândouă m-au învăţat să progresez!

Gail Masondo

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!