Darul înţelepciunii

Femeile în vârstă trebuie (…) să înveţe pe alţii ce este bine. – Tit 2:3

Îi cunoaştem drept bătrânii noştri, înţelepţii noştri, bunicii noştri. Cei care şi-au trăit viaţa, şi-au crescut copiii, şi-au făcut datoria. Am auzit pentru prima oară cuvântul „înţelept”ca sinonim pentru „bătrân” când plănuiam un program de apreciere, împreună cu alte surori sud-africane aici, în Johannesburg. Cuvântul „înţelept” se referă, evident, la cineva cu înţelepciune. Un gardian al trecutului. O moaşă a viitorului. Înţelepţii rostesc perle, cum ar fi: „Draga mea, îţi pot arăta practic mai bine decât îţi pot explica în cuvinte!” Fac orice ca să fiu în prezenţa acestor femei. Două, în mod deosebit, m-au învăţat multe lucruri bune.

Helen Sampson, o femeie virtuoasă, înţeleaptă şi puternică în cuvânt şi faptă, avea să fie ultima care a văzut-o pe mama mea în viaţă.

– Gail o să aibă nevoie de o mămică. Te rog, Helen – au fost cuvintele mamei mele adresate lui Helen Sampson.

– Da, sigur, Joyce, o să fiu alături de copiii tăi, a asigurat-o Helen pe mama. În timp ce stăteam împreună privind la ce a mai rămas din mama mea, Mama Sampson m-a strâns de mână. Printre propriile lacrimi, mi-a şoptit la ureche:

De același autor

– Copilă dragă, o să fie bine! O să fie bine până la urmă!

În multe feluri, de-a lungul anilor, ea a stat alături de mine. La 85 de ani, cu ochii luminoşi şi capul sus, această femeie înţeleaptă şi iute la minte a făcut o călătorie de (peste) 27 de ore cu avionul, împreună cu soţul ei şi cu cei şase copii adulţi, până în Africa, pentru a contribui la ridicarea unei biserici. Ne-am bucurat să îi găzduim pe toţi în timpul uneia dintre escale.

O altă femeie înţeleaptă, Mama Russell, şi-a făcut apariţia a doua zi după naşterea fiului meu Jonathan. În calitate de capelan al Spitalului Madison, din Nashville, această doamnă simpatică şi blândă a stat alături de mine în perioada declinului fizic şi emoţional pe care l-am suferit post-partum. După fiecare operaţie şi internare în spital, Mama Russell apărea cu daruri confecţionate de ea, cu mâncare, îmbrăţişări, zâmbete şi urări de bine. Ca şi Mama Sampson, Mama Russell ne-a adoptat pe mine şi familia mea – chiar şi după ce se rezolvaseră urgenţele mele medicale. A fost încântată când i-am mărturisit că ea fusese sursa mea de inspiraţie pentru a deveni eu însămi capelan.

Aceste două femei înţelepte, îngeri tereştri de cursă lungă, mi-au asigurat condiţii propice să cresc. Amândouă au copilărit în Sudul american, în anii ’20. Mama Sampson este negresă, Mama Russell este albă. Amândouă şi-au trăit practic înţelepciunea, conducându-i pe alţii şi învăţându-i prin exemplu. Uitându-mă la ele, am învăţat, am asimilat, am urmat noi paşi. Pentru că amândouă m-au învăţat să progresez!

Gail Masondo

Comentariile sunt închise

Darul înţelepciunii 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.