Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. – Iosua 1:5
Mi-am trăit cea mai mare parte a vieţii în Texas, un stat mare şi divers din punct de vedere geografic, cu munţi, preerii întinse, dealuri unduitoare, păduri de pin şi sute de kilometri de coastă marină tropicală. Unul dintre lucrurile care lipsesc în Texas sunt toamnele frumoase de pus pe cărţi poştale. În cele mai multe părţi din Texas, frunzele din copaci se transformă din verde într-un dezamăgitor maro şi apoi cad.
Din 2005, locuiesc în Maryland, unde suntem binecuvântaţi cu toamne superbe. În fiecare an, îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a îngăduit să stau într-un loc în care gloria toamnei se manifestă din abundenţă, câteva luni pe an.
În faţa uşii din spatele casei, se înalţă un arţar imens, care este înflăcărat în fiecare toamnă cu nuanţe de roşu, de portocaliu şi de galben. Indiferent cât sunt de ocupată, îmi fac timp să-l privesc în fiecare dimineaţă şi să-i savurez strălucirea înainte să plec la serviciu.
Toamna trecută, culorile lui aprinse mi-au amintit de stâlpul de foc ce i-a ocrotit pe israeliţi noaptea, pe drumul prin pustie. Împreună cu stâlpul de nor, din cursul zilei, era manifestarea vizibilă a prezenţei lui Dumnezeu cu copiii lui Israel în timpul călătoriei lor de 40 de ani spre ţara promisă. Isus însuşi Se afla în stâlp, îndrumându-Şi şi ocrotindu-Şi poporul.
În textul nostru, Isus îl asigură pe Iosua, conducătorul lui Israel după moartea lui Moise, că e timpul să traverseze Iordanul în Ţara Făgăduită şi că El va fi în continuare cu ei, chiar dacă stâlpii de nor şi de foc nu se mai vedeau. Ce promisiune valoroasă pentru losua – şi pentru noi! Dumnezeu este întotdeauna cu noi, chiar şi atunci când nu-L putem vedea.
Aceeaşi promisiune se repetă în Noul Testament (Evrei 13:5), într-un context diferit. „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi!»” Să nu ne facem griji în privinţa banilor sau a bunurilor materiale, pentru că Dumnezeu este cel care ne poartă de grijă. Versetul următor exprimă clar această idee: „Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?»” Când trecem prin vremuri de „pustie”, fie în viaţa spirituală, în relaţii, în finanţe, fie în ceea ce priveşte sănătatea sau sentimentele, avem certitudinea că Dumnezeu este cu noi permanent ca să ne încurajeze şi să ne îndrume. Şi, mai presus de toate, El nu ne va părăsi niciodată şi nici nu ne va uita. Ce promisiune valoroasă!
Caria Baker
