Adevărat vă spun că oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea! – Marcu 10:15
Era într-o duminică după-amiaza. Prietena mea şi fiica ei de şapte ani erau la mine acasă. În timp ce micuţa stătea în sufragerie, ocupată cu uitatul la DVD-uri cu personaje biblice, noi două eram cu capul în cărţi, pregătindu-ne pentru examenele de peste doar două zile. Nici n-am început să ne adâncim prea mult în învăţat, că a sunat telefonul:
– Mătuşă G., striga o voce, vin să mă omoare! Hai şi ia-mă!
Ştiam cine e apelantul. Era un adolescent care locuia la 30 de minute de mers cu maşina de casa mea. Era foarte bolnav şi avea halucinaţii. Tatăl lui murise cam cu un an înainte, iar mama lui era şi ea bolnavă. Erau membri în biserica noastră, care mi-a alocat ceva bani, iar eu m-am oferit să cumpăr alimente şi medicamente în fiecare săptămână pentru această familie.
Prietena mea s-a uitat la mine, citindu-i-se nedumerirea pe faţă.
– S-a întâmplat ceva? a întrebat ea, închizând cartea.
I-am spus ce mi-a zis băiatul şi ştia şi ea situaţia. Ne-am uitat la maldărul de cărţi de pe masă, ne-am uitat una la alta şi ne-am ridicat repede, am strigat-o pe fetiţă, ne-am rugat, apoi am urcat repede în maşină să mergem după băiat.
După vreo 20 de minute de mers, am observat că acul de la combustibil era pe rezervă.
– Mătuşă G, ce se întâmplă? a întrebat fetiţa.
– Am uitat vineri să cumpăr benzină. Avem rezervorul gol.
Mai aveam 10 minute până la băiat, iar singura benzinărie era în spate, dincolo de casa mea.
– Să mergem înainte, a spus fetiţa, nu uitaţi că ne-am rugat şi o să aibă Isus grijă de noi.
Eu şi mama ei ne-am uitat una la alta şi ne-am continuat drumul, dar eu eram foarte agitată. Am ajuns totuşi la băiat, l-am luat şi ne-am întors acasă. Când ne apropiam, fetiţa şi-a dres glasul şi a spus:
– Nu v-am spus eu că Isus o să aibă grijă de maşină?
Nu e de mirare că Isus a spus că trebuie să avem credinţa unui copilaş. Şi mai ştii ceva? Am trecut şi examenele.
Gertrude Mfune
