Şi Dumnezeu plânge

    Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele.- Matei 9:36

    Lacrimi abundente, grele, mi se rostogoleau pe obraji. Nu mă puteam abţine. De ce trebuia să aibă tatăl meu cancer? De ce viaţa i se încheia atât de brusc? De ce această infecţie fungică îl mânca de viu? Mi-am şters ochii şi am încercat să-mi revin. Găteam pentru masa de părtăşie din ziua următoare de la biserică, dar lacrimile nu conteneau. Mă durea adânc. Probabil că eram şi furioasă pe Dumnezeu pentru că îngăduise să se întâmple aşa ceva.Tatăl meu fusese dintotdeauna un creştin credincios şi părea foarte nedrept că trebuie să îndure atâta suferinţă.

    Mestecând încet în oală cu lingura de lemn şi suspinând neputincioasă – inclusiv cu voce tare -, am auzit glasul subţire al Duhului Sfânt: „Şi pe tine te iubesc, să ştii.” Şi atunci am înţeles. Dumnezeu îl iubea pe tata mai mult decât îl iubeam eu, pentru că El iubeşte cu o iubire veşnică, pe care nu o poate avea niciun om, şi era şi El trist pentru durerile tatălui meu. Am fost mişcată. Nu eram singură. El era lângă mine, plângând şi El.

    Brusc mi-am dat seama că Dumnezeu probabil că plânge zilnic în felul acesta şi în fiecare minut al fiecărei zile, văzând cum fiinţele Lui dragi suferă în mijlocul problemelor şi nenorocirilor acestei planete păcătoase. Dar noi? Sigur, asemenea mie, când cineva apropiat suferă sau se confruntă cu dificultăţi, plângem şi ne doare adânc, dar în ce măsură simţim empatie atunci când nu îl cunoaştem pe cel care suferă? Probabil că încercăm să manifestăm compasiune, să ajutăm şi chiar ne simţim impresionaţi uneori, dar situaţia ne atinge inima pentru mai mult de câteva minute? Suntem chiar atât de afectaţi ca Tatăl nostru ceresc? Poate fi acesta un indiciu cu privire la cât ne-a desensibilizat Satana inimile, aducând aproape imperceptibil indiferenţa rece peste fraţii noştri şi peste omenire, în general?

    Am învăţat în acea zi că este timpul să plâng pentru semenii mei. E timpul să plângem pentru semenii noştri. E timpul să plângem pentru vecinii noştri, pentru comunităţile din care facem parte. Este timpul să ne implicăm sufleteşte în durerile altora, aşa cum a făcut şi face Isus, pentru că doar atunci vom putea să ne purtăm de grijă unii altora în aceeaşi unitate ca primii creştini şi ca pe vremea apostolilor. Ellen White a spus odată: „Cea mai urgentă dintre nevoile noastre este aceea de revigorare a adevăratei sfinţenii printre noi. Căutarea ei ar trebui să fie activitatea noastră principală” (Review and Herald, 22 martie 1887).

    Ana Giovanella

    Şi Dumnezeu plânge - 2017. E timpul să plângem pentru vecinii noştri, pentru comunităţile din care facem parte. Este timpul să ne implicăm sufleteşte în durerile altora, aşa cum a făcut şi face Isus, pentru că doar atunci vom putea să ne purtăm de grijă unii altora în aceeaşi unitate ca primii creştini şi ca pe vremea apostolilor.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Libertate, în sfârșit!

    Să Îi contemplăm marele sacrificiu făcut de Isus Hristos pentru a ne elibera din închisoarea lui Satana, ca să putem moșteni în libertate Împărăția pregătită pentru cei care Îl vor primi ca Mântuitor. Atunci va începe o nouă pagină de libertate!

    Corul de clopoței

    Sunt atât de binecuvântată pentru posibilitatea de a frecventa o biserică unde sunt membri veniți din diferite părți ale lumii. Îi apreciez pe toți. Obiceiurile lor culinare îmi îmbogățesc viața și îmi confirmă ideea că lui Dumnezeu Îi place diversitatea, când oameni diferiți lucrează împreună.

    Paște fericit!

    Sunt mulţi care au nevoie să afle vestea bună a mântuirii și să-L accepte ca Domn și Mântuitor pe Hristos Cel înviat. Astfel, atunci când spun: „Paște Fericit!”, le transmit altora că sunt fericită și recunoscătoare pentru darul lui Isus, dar oferit tuturor.

    Publicate astăzi

    Primii patru oameni din lume

    Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Dreptatea

    Toţi cei care „flămânzesc şi însetează după neprihănire” sunt numiţi „ferice”. Dumnezeu îi numeşte oameni fericiţi. Înţelegi acest lucru? Ei vor fi categoric săturaţi în virtutea dreptăţii divine.

    Paşte mieluşeii şi oiţele mele!

    Doamne, dă-ne înțelepciune să fim buni mentori și pune în inima noastră iubire față de copiii și tinerii bisericii Tale! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți numele tuturor copiilor și tinerilor din biserica ta! Apoi, roagă-te pentru fiecare nume în parte!

    Jellem, amit a világ elismer

    "Legyetek feddhetetlenek és tiszták, Isten szeplőtlen gyermekei az elfordult és elvetemedett nemzetség közepette, akik közöttfényletek,...