Articolul precedentAdministrarea sănătății
    Articolul următorCampion olimpic

    Speranță

    Bucurați-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.- Romani 12:12

    Stătea retras, interacţionând cu ceilalţi studenţi doar când era necesar. În cea mai mare parte a timpului, îşi ţinea faţa în jos, ascunsă. Când ceilalţi se prăpădeau de râs, lui nu i se clintea niciun muşchi de pe faţă. De ce?

    Eram în Cuba şi predam cursuri de viaţă de familie studenţilor la teologie din anul trei, la un seminar situat lângă Havana. Majorităţii studenţilor le plăceau cursurile mele despre căsătorie, prietenie şi cum să fii un bun părinte. Dar ceva părea să îl împiedice pe acest bărbat să se deschidă.

    Când am aflat că unui student i-a murit recent soţia, am ghicit că despre el era vorba. Aşa se explica lipsa lui de interacţiune când eu predam lucruri legate de căsătorie. Durerea lui era prea crudă. După câteva zile de curs, a cerut să vorbim în particular. Aveam un program aglomerat, dar am convenit să discutăm în timpul prânzului, când era disponibil un traducător.

    Prin intermediul traducătorului, am aflat că fusese pastor 15 ani. Avusese o căsnicie fericită. Era profund îndurerat, l-am explicat etapele durerii şi că avea nevoie să traverseze aceste etape şi să-şi plângă pierderea. După ce am discutat toate acestea, m-a întrebat dacă exista vreo speranţă să-şi găsească o altă femeie de vârsta lui (avea 50 de ani). I-am spus că existau multe femei de 50 de ani care ar fi interesate de o relaţie cu un pastor bun, care ştia cum să fie un soţ bun. (Tocmai ce tratasem acest subiect în cadrul cursurilor.) El a recunoscut, făcând cu ochiul, că deja anumite doamne din biserica lui îl învitau la masă. Din nou, l-am sfătuit să îşi ia timp să deplângă moartea soţiei. Iar când va veni vremea să înceapă din nou să lege o relaţie cu o femeie, să aleagă o femeie de vârsta lui, nu pe vreuna cu 20 de ani mai tânără.

    Am ajuns la finalul mesei de prânz, iar el s-a ridicat şi mi-a strâns mâna. Şi atunci, pentru prima oară, a zâmbit. I-am spus că e pentru prima oară când îl văd zâmbind. Ziua următoare a fost cu totul altul. Avea o cămaşă albastră, vie. Dar cel mai viu lucru pe care îl avea era zâmbetul. O povară îi fusese luată de pe umeri. A intrat în sala de curs cu entuziasm şi a tras o porţie bună de râs când s-a oferit să participe la o scenetă.

    Schimbarea de atitudine s-a produs când a început să aibă speranţă. Era singur acum, în doliu. Dar dincolo de durere, avea speranţă.

    Nancy L. Van Pelt

    Speranță - 2017. Eram în Cuba şi predam cursuri de viaţă de familie studenţilor la teologie din anul trei, la un seminar situat lângă Havana. Majorităţii studenţilor le plăceau cursurile mele despre căsătorie, prietenie şi cum să fii un bun părinte. Dar ceva părea să îl împiedice pe acest bărbat să se deschidă.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Țărmul păcii

    Ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii.

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Publicate astăzi

    Cinci fecioare neînțelepte

    Neînțelept nu este cel ce nu a avut posibilitatea să învețe sau să se pregătească, ci acela care a considerat că e suficient să știi și să ai valori, dar să nu te deranjezi să le folosești. Lipsa înțelepciunii poate să însemne uneori comoditate, alteori poate fi egală cu superficialitatea; se poate rezuma la pregătire pe jumătate sau la speranța că voi avea „noroc”. Un simplu simț al administrării chibzuite le-a salvat pe cele cinci fecioare de la o așteptare ratată, inutilă.

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Ţepuşul din carne

    Poate că Dumnezeu îngăduie durere în viața ta ca să corecteze anumite trăsături de caracter. Dacă acesta este cazul, mergi înainte ca Pavel sau ca David, nu în puterea ta, ci datorită influenței miraculoase a Creatorului care lucrează în tine.

    Eu, un salvator?

    Doamne, îți stau la dispoziție ca o umilă unealtă prin care să lucrezi la salvarea copiilor și a tinerilor! PROVOCARE: Alege unul sau mai mulți copii lipsiți de șansa unui cămin care să îi apropie de Domnul și oferă-te Lui ca să te folosească la salvarea acestora!

    A szemek kívánsága

    „Én pedig azt mondom néktek, hogy valaki asszonyra tekint gonosz kívánságnak okáért, immár paráználkodott azzal...