Articolul precedentAdministrarea sănătății
    Articolul următorCampion olimpic

    Speranță

    Bucurați-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.- Romani 12:12

    Stătea retras, interacţionând cu ceilalţi studenţi doar când era necesar. În cea mai mare parte a timpului, îşi ţinea faţa în jos, ascunsă. Când ceilalţi se prăpădeau de râs, lui nu i se clintea niciun muşchi de pe faţă. De ce?

    Eram în Cuba şi predam cursuri de viaţă de familie studenţilor la teologie din anul trei, la un seminar situat lângă Havana. Majorităţii studenţilor le plăceau cursurile mele despre căsătorie, prietenie şi cum să fii un bun părinte. Dar ceva părea să îl împiedice pe acest bărbat să se deschidă.

    Când am aflat că unui student i-a murit recent soţia, am ghicit că despre el era vorba. Aşa se explica lipsa lui de interacţiune când eu predam lucruri legate de căsătorie. Durerea lui era prea crudă. După câteva zile de curs, a cerut să vorbim în particular. Aveam un program aglomerat, dar am convenit să discutăm în timpul prânzului, când era disponibil un traducător.

    Prin intermediul traducătorului, am aflat că fusese pastor 15 ani. Avusese o căsnicie fericită. Era profund îndurerat, l-am explicat etapele durerii şi că avea nevoie să traverseze aceste etape şi să-şi plângă pierderea. După ce am discutat toate acestea, m-a întrebat dacă exista vreo speranţă să-şi găsească o altă femeie de vârsta lui (avea 50 de ani). I-am spus că existau multe femei de 50 de ani care ar fi interesate de o relaţie cu un pastor bun, care ştia cum să fie un soţ bun. (Tocmai ce tratasem acest subiect în cadrul cursurilor.) El a recunoscut, făcând cu ochiul, că deja anumite doamne din biserica lui îl învitau la masă. Din nou, l-am sfătuit să îşi ia timp să deplângă moartea soţiei. Iar când va veni vremea să înceapă din nou să lege o relaţie cu o femeie, să aleagă o femeie de vârsta lui, nu pe vreuna cu 20 de ani mai tânără.

    Am ajuns la finalul mesei de prânz, iar el s-a ridicat şi mi-a strâns mâna. Şi atunci, pentru prima oară, a zâmbit. I-am spus că e pentru prima oară când îl văd zâmbind. Ziua următoare a fost cu totul altul. Avea o cămaşă albastră, vie. Dar cel mai viu lucru pe care îl avea era zâmbetul. O povară îi fusese luată de pe umeri. A intrat în sala de curs cu entuziasm şi a tras o porţie bună de râs când s-a oferit să participe la o scenetă.

    Schimbarea de atitudine s-a produs când a început să aibă speranţă. Era singur acum, în doliu. Dar dincolo de durere, avea speranţă.

    Nancy L. Van Pelt

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...