Peste o sută de ani

    Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. 2 Corinteni 4:18

    Când eu şi soţul meu ne-am mutat în noua casă, am luat cameră cu cameră, punând jaluzele la geamuri, aranjând mobila şi despachetând şirul aparent nesfârşit de cutii. Ne-am promis reciproc că, înainte să ne mai mutăm, o să organizăm în curte un uriaş târg de vechituri.

    Am reuşit să aranjăm casa destul de frumos înainte de sărbătorile de iarnă. Niciunul dintre musafiri nu şi-a dat seama de cutiile nedespachetate de la subsol. Într-o zi, ne-am luat inima în dinţi să începem sortarea. Am observat că mai multe cutii rămăseseră nedesfăcute de la mutarea precedentă. Pe o cutie scriseserăm „camera de familie” iar acum aceeaşi cutie a primit destinaţia „subsol”, de parcă ar fi fost o sentinţă judecătorească. În sine, cuvântul spunea tot. Preţiosul conţinut fusese redirecţionat spre subsol – ultima oprire înainte de târgul de vechituri sau, şi mai rău, înainte de drumul până la tomberon.

    În scurt timp, a început să se formeze o grămadă mare cu destinaţia tomberon. Dar înainte de a arunca un rucsac de pânză, primit la o convenţie a bisericii cu doi ani înainte, mi-am vârât mâna în buzunare. Din unul am scos un dosar din hârtie de Manila, care pe prima pagină avea scris cu litere roşii şi îngroşate cuvântul „urgent”. Groaznic! mi-am zis, aproape speriată că o să deschid dosarul şi o să văd ce criză neglijasem. Înăuntru, am găsit trei scrisori care odată păruseră importante. Acum, stând în mijlocul beciului, am realizat că lumea continuase să meargă înainte, chiar dacă acel dosar fusese departe de vederea şi de atenţia mea vreme de mai bine de doi ani.

    Ceremonios, am pus dosarul pe grămada de gunoi.

    Acest mic episod m-a determinat să fac un mic test mintal în timp ce despătuream cutiile goale şi le stivuiam sub scară. Rose, de ce îţi începi de obicei ziua făcându-ţi liste vecine cu imposibilul? De ce te înhami la un nedorit stres, creând prea multe dosare cu „urgent’!

    Când eram acasă la mama, ea obişnuia să îmi spună: „Dragă, peste o sută de ani, asta sau cealaltă n-o să mai conteze câtuşi de puţin!”

    Doamne, fie ca azi sa mă concentrez pe lucruri care să conteze şi peste o sută de ani!

    Rose Otis

    din The Listening Heart (Inima care ascultă). Review and Herald Publishing Assn., 1993, pp. 32, 33.

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...