Articolul precedentDarul Sabatului
    Articolul următorAlergând în alergarea cea bună

    Pe cine cauţi?

    Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” Ioan 18:4

    Isus face un pas înainte. „Pe cine căutaţi?” întreabă El delegaţia care se apropie. „Pe Isus din Nazaret.”

    Isus Se arată disponibil (aşa cum Se arată întotdeauna când oamenii îl caută), deşi nu suntem siguri de adevăratele dorinţe ale celor care îl caută.

    Brusc, mulţimea de privitori hotărâţi, de bărbaţi înarmaţi şi de conducători religioşi, cade la picioarele Lui. La asta nu ne-am aşteptat. De obicei, oamenii cad la picioarele Lui când îi recunosc măreţia, când înţeleg că nu este doar un alt om din Nazaretul Galileei. Aceşti oameni îl recunosc drept Mesia, de cad la picioarele Lui?

    Chiar şi acum, dacă Îl consideră Fiul lui Dumnezeu (centurionul avea să îl recunoască ziua următoare), Isus li Se va descoperi ca Mântuitorul lor. Isus întotdeauna ne cere să ne decidem în privinţa Lui. Nu e permisă nicio ambiguitate. Fiecare întâlnire este o chestiune de viaţă şi de moarte. Fără ezitare, El îi întreabă ce urmăresc şi curând va declara răspicat că El este „Fiul Celui Binecuvântat” manifestându-Şi divinitatea (Marcu 14:61).

    În timp ce capetele sunt încă plecate, Isus întreabă din nou: „Pe cine căutaţi?”

    El examinează atent, acordă a doua şansă. Vrea să fim siguri de răspunsurile noastre şi să credem ce spunem. Întrebările Sale întotdeauna determină inima să îşi analizeze motivele şi, în mod conştient şi înţelept, să ia decizii care să producă schimbări semnificative în viaţă. „Cine M-a atins?”„Cine spuneţi voi că sunt Eu?”„Cine spun alţii că sunt Eu?”„Ce vreţi să fac?”

    De ce a venit delegaţia? Alţii Îl caută să vadă unde locuieşte El, caută să fie învăţaţi, să fie vindecaţi, să fie hrăniţi, să fie mângâiaţi, să fie binecuvântaţi, să vadă minuni, să fie siguri că păzesc legea, să demonstreze că El nu ţine legea, să îl prindă în capcană cu propriile vorbe, să aducă pe cineva prins în capcana propriilor fapte, să îl omoare cu pietre, să îl ungă.

    De ce îl caut eu pe Isus? Îl caut pe Regele călărind spre Ierusalim pentru încoronare? Îl caut pe Marele-Preot curăţând templul? Îl caut pe Profet avertizându-i pe conducători de iminenta lor condamnare spirituală sau pe cei care îl urmează, de căderea Ierusalimului şi dărâmarea templului? Îmi doresc oare din tot sufletul Jertfa Sa ca Mântuitor al meu? Răspund în închinare prin ungerea picioarelor Sale în Betania?

    Rebecca Timon

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Mesagerul lui Dumnezeu

    El a avut grijă de familia mea în multe moduri miraculoase. Așa că, nu fi niciodată dezamăgită dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum vrei! Roagă-te numai să fii mesagerul lui credincios, fii recunoscătoare pentru călăuzirea Lui și vei fi binecuvântată!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...