Articolul precedentDarul Sabatului
    Articolul următorAlergând în alergarea cea bună

    Pe cine cauţi?

    Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” Ioan 18:4

    Isus face un pas înainte. „Pe cine căutaţi?” întreabă El delegaţia care se apropie. „Pe Isus din Nazaret.”

    Isus Se arată disponibil (aşa cum Se arată întotdeauna când oamenii îl caută), deşi nu suntem siguri de adevăratele dorinţe ale celor care îl caută.

    Brusc, mulţimea de privitori hotărâţi, de bărbaţi înarmaţi şi de conducători religioşi, cade la picioarele Lui. La asta nu ne-am aşteptat. De obicei, oamenii cad la picioarele Lui când îi recunosc măreţia, când înţeleg că nu este doar un alt om din Nazaretul Galileei. Aceşti oameni îl recunosc drept Mesia, de cad la picioarele Lui?

    Chiar şi acum, dacă Îl consideră Fiul lui Dumnezeu (centurionul avea să îl recunoască ziua următoare), Isus li Se va descoperi ca Mântuitorul lor. Isus întotdeauna ne cere să ne decidem în privinţa Lui. Nu e permisă nicio ambiguitate. Fiecare întâlnire este o chestiune de viaţă şi de moarte. Fără ezitare, El îi întreabă ce urmăresc şi curând va declara răspicat că El este „Fiul Celui Binecuvântat” manifestându-Şi divinitatea (Marcu 14:61).

    În timp ce capetele sunt încă plecate, Isus întreabă din nou: „Pe cine căutaţi?”

    El examinează atent, acordă a doua şansă. Vrea să fim siguri de răspunsurile noastre şi să credem ce spunem. Întrebările Sale întotdeauna determină inima să îşi analizeze motivele şi, în mod conştient şi înţelept, să ia decizii care să producă schimbări semnificative în viaţă. „Cine M-a atins?”„Cine spuneţi voi că sunt Eu?”„Cine spun alţii că sunt Eu?”„Ce vreţi să fac?”

    De ce a venit delegaţia? Alţii Îl caută să vadă unde locuieşte El, caută să fie învăţaţi, să fie vindecaţi, să fie hrăniţi, să fie mângâiaţi, să fie binecuvântaţi, să vadă minuni, să fie siguri că păzesc legea, să demonstreze că El nu ţine legea, să îl prindă în capcană cu propriile vorbe, să aducă pe cineva prins în capcana propriilor fapte, să îl omoare cu pietre, să îl ungă.

    De ce îl caut eu pe Isus? Îl caut pe Regele călărind spre Ierusalim pentru încoronare? Îl caut pe Marele-Preot curăţând templul? Îl caut pe Profet avertizându-i pe conducători de iminenta lor condamnare spirituală sau pe cei care îl urmează, de căderea Ierusalimului şi dărâmarea templului? Îmi doresc oare din tot sufletul Jertfa Sa ca Mântuitor al meu? Răspund în închinare prin ungerea picioarelor Sale în Betania?

    Rebecca Timon

    Pe cine cauţi? - 2017. De ce îl caut eu pe Isus? Îl caut pe Regele călărind spre Ierusalim pentru încoronare? Îl caut pe Marele-Preot curăţând templul? Îmi doresc oare din tot sufletul Jertfa Sa ca Mântuitor al meu?
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...