Articolul precedentPâine pentru viaţă
    Articolul următorOpt zile de trait

    Şi am îmbătrânit

    Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. Psalmii 37:25

    E nemaipomenit să ne gândim la lucrurile minunate care se întâmplă când le împărtăşim celor din jur binecuvântările sufletului nostru şi iubirea lui Dumnezeu. Ştiu că Duhul Sfânt a făcut multe pentru mine şi văd şi mai clar acest lucru când privesc în urmă la viaţa mea. La ceva timp după ce m-am pensionat, m-am întâlnit cu o fostă colegă. Am stat de vorbă, ne-am povestit ce ni s-a mai întâmplat între timp şi L-am lăudat pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa. În cursul conversaţiei, am menţionat că mi s-a stricat televizorul.

    Imaginează-ţi surprinderea mea când, ziua următoare, ea şi fiul ei de 41 de ani, Donnie, au venit la mine în vizită. Au adus câteva sacoşe cu alimente, un DVD – player şi un televizor cu ecran plat şi diagonală de 65. Eram mai mult decât plină de recunoştinţă. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să-şi cerşească pâinea. Prietena mea mi-a mărturisit că generozitatea ei avea parţial la bază recunoştinţa pe care o simţea pentru faptul că o instruisem pentru postul pe care şi-l dorise. Mi-a spus că răbdarea de care am dat dovadă a făcut-o să se îndrăgostească de personalitatea mea frumoasă şi îndelung răbdătoare.

    Ziua următoare, mi-a adus la cunoştinţă că ea şi Donnie mă adăugaseră la contul lor de televiziune prin cablu. Mi-au sugerat şi cum să-mi actualizez asigurarea medicală. Un alt tânăr m-a ajutat să-mi montez televizorul şi cu alte lucruri ce ţin de tehnologie, care păreau prea mult pentru creierul meu îmbătrânit. Nu pot să nu-L laud pe Dumnezeu pentru că m-a binecuvântat cu prieteni aşa de buni.

    Într-un Sabat, Dumnezeu mi-a îngăduit să-I văd la lucru puterea în timp ce mă aflam în biserică, la ora de rugăciune. O soră dragă pentru care ne rugaserăm a intrat la un moment dat pe uşa bisericii. Cancerul îi furase starea de spirit vibrantă, dar nu i-a putut răpi farmecul. Nu mă aşteptam să o mai văd vreodată de partea aceasta a veşniciei, totuşi Dumnezeu mi-a arătat ce puternică este rugăciunea şi ce eficiente sunt eforturile a multor sfinţi mijlocind pentru ea. Inima îmi jubila; am văzut această minune cu ochii mei.

    Duhul Sfânt deseori îmi vorbeşte în timp ce eu „discut” cu rabla de maşină pe care o am. Îl aud când traversez tot oraşul ca să iau o bătrână care locuieşte departe de biserică. Ştiu că Dumnezeu aude când Îl rog să mă facă instrumentul Său aducător de pace, iubire şi bucurie altora.

    Cu adevărat, avem un Dumnezeu care nu ne uită. Şi nu e nevoie să ne cerşim pâinea!

    Geneva G. Taylor

    Şi am îmbătrânit - 2017. Duhul Sfânt deseori îmi vorbeşte în timp ce eu „discut” cu rabla de maşină pe care o am. Îl aud când traversez tot oraşul ca să iau o bătrână care locuieşte departe de biserică. Ştiu că Dumnezeu aude când Îl rog să mă facă instrumentul Său aducător de pace, iubire şi bucurie altora.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...