Articolul precedentOpt zile de trait
    Articolul următorVindecare miraculoasa

    Încurajări de grădiniţă

    Domnul să-Şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. 2 Timotei 1:16

    Fără să pricep cum, m-am numărat printre copiii integraţi în grupa de grădiniţă din Wellsville, New York. Cu zeci de ani înainte ca „integrarea” să devină o prioritate politică peste tot în lume, eu eram singurul „copil ciocolatiu” de patru-cinci ani care mă ţineam de fusta mamei pe holul grădiniţei. Mă rog, eu m-am lipit, la propriu, de o soră de-a mea adultă, Mae. Ea era îngrijorată că eram „mult prea timidă” în afara cuibului familiei. Am fost surprinsă – şi bucuroasă – când Mae nu s-a mai întors acasă la ea, în Rochester, atunci când zisese, pentru că îmi plăceau cântecele noi învăţate de la ea. Dar Mae mai avea un motiv să rămână în Wellsville.

    Prin urmare, într-o luni dimineaţa, ne-am prezentat amândouă la şcoala din Wellsviile. Dar, la un moment dat, Mae nu mai era lângă mine. Îmi distrăsese atenţia şi dispăruse. Micul meu trup se scutura sub lacrimile prelinse pe obraji, în timp ce alergam în josul holului după Mae. Chiar sub semnul de ieşire, nişte mâini blânde m-au mângâiat şi apoi m-au prins de umeri. În timp ce lacrimile îmi erau şterse de o batistă mirosind a liliac, am reuşit să întrezăresc faţa zâmbitoare a unei femei cu ochi gri şi păr de culoarea ghindei.

    – Eu sunt doamna Jones, mi-a spus ea prinzându-mă de bărbie, după care m-a luat de mână, m-a dus la o fată din apropiere şi a adăugat: Pe tine cum te cheamă?

    – Faith Johnson.

    În timp ce îmi spuneam numele pe litere, m-am concentrat pe părul roşu-aprins al lui Molly. Apoi i-am observat nasul roşu.

    – Domnişoarelor, voi două vă puteţi ajuta una pe alta în această minunată aventură, a zis doamna Jones, zâmbind atât de dulce, că am crezut-o.

    Dar am aflat curând că nu toată lumea e amabilă. Spre deosebire de mine, unora nu le pică bine strălucirea din părul roşcat al lui Molly. Spre deosebire de Molly, unora nu le pică bine ciocolata. Aşa că eu şi Molly ne bucuram una pe alta, ţinându-ne de mână în cantină şi oriunde altundeva. În numeroşii ani care au venit după acel an de greutăţi şi reuşite, am aplicat lecţiile ce au avut ca finalitate ziua în care eu şi Molly aveam pe cap tichia şi robă de absolvire. Am întâlnit mulţi oameni ca Molly şi ca domnişoara Jones – şi ca Faith Johnson. Uneori – ca studentă sau profesoară, ca soţie sau mamă, colegă, vecină sau cunoştinţă – am fost încurajarea care a ajutat pe cineva timid să ajungă să absolve, să ducă la bun sfârşit ceva. Şi eu am beneficiat de binecuvântarea rostită asupra casei lui Onisifor. Şi domnişoara Jones. Şi Molly.

    Faith Johnson Crumbly

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...