Articolul precedentElixirul morţii
    Articolul următorMulţumiri pentru spini

    Platoşa

    Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu. Staţi gata dar, (…) îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii. Efeseni 6:11,14

    „Ți-am spus eu că va fi strâns”, a zis fiul meu, cu ochii la corsetul meu ortopedic, în timp ce îl strângeam. „Nu ar trebui să îl numeşti orteză toracică sacral-lombară. Mai bine i-ai zice platoşa ta.” „Da, platoşa mea de neprihănire”, am exclamat eu şi am zâmbit unul la altul.

    De şase zile, zâmbetele ne cam dispăruseră, întrucât eu şi soţul meu avuseserăm un accident în care ne-am distrus complet maşina. El avea întinderi musculare, eu avem rupte şase oase, iar fiul şi nora noastră, la care mergeam în vizită, au fost nevoiţi să-şi aglomereze programul deja încărcat ca să ne poată ajuta. Totuşi, când mi-am comparat corsetul cu armura lui Dumnezeu menţionată în textul de azi, toată familia a zâmbit.

    Dikaiosune – cuvânt tradus prin „neprihănire” – era un cuvânt cu care rezonam. Poate însemna „verticalitate” o trăsătură de care aveam nevoie. După accident, rămăsesem slăbită. Aveam nevoie de 15 minute de odihnă după ce mă spălam pe dinţi la chiuvetă. Să cobor scările să fiu cu familia la cină? Nici nu mă puteam gândi la aşa ceva. Dar, după ce am fixat strâns scaiul de la corset, am putut sta pe canapea pentru o perioadă scurtă si am putut păşi fără cârje.

    Acest cuvânt mai poate însemna „a desăvârşi”. Eu şi soţul meu speram să putem zbura cu avionul spre casă, după două săptămâni, dar îmi era teamă că, la escala de 12 ore, o să am prea mari dureri ca să pot continua. Aşa că m-am pus pe practicarea artei de a purta platoşa mai multe ore. Am descoperit cum să-mi ajustez puţin poziţia, să mă relaxez şi să mă lupt cu claustrofobia când nu puteam respira adânc. În ziua în care ne-am îndreptat spre aeroport, mi-am dat seama că, datorită platoşei neprihănirii, a analgezicelor şi a multor rugăciuni, pot rezista tot drumul până acasă.

    Dikaiosune este neprihănirea care se manifestă prin caritate. Când am ajuns acasă, am primit suficientă mâncare pentru trei săptămâni: vecini, colegi şi membri ai bisericii ne-au adus fripturi, chili, borş şi plăcintă de afine. I-am spus coordonatorului programului de slujire prin hrană că, atunci când ne vom întrema, vrem să ne implicăm în această lucrare. Problemele noastre de sănătate au inspirat neprihănire în alţii, neprihănire care s-a manifestat prin generozitate, generozitate care ne-a inspirat pe noi. Platoşa neprihănirii mele încă este într-un trailer în dressingul copiilor – cu speranţa că lecţiile ei îmi vor rămâne întipărite tot restul vieţii.

    Denise Dick Herr

    Platoşa - 2017. Când mi-am comparat corsetul cu armura lui Dumnezeu menţionată în textul de azi, toată familia a zâmbit.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...