Grădina uscată

Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:7

În scrisoare se menţionează că e nevoie de voluntari pentru grădina comunitară. Se pare că aceasta s-a uscat. Neştiind exact pe unde se află această grădină, ignor invitaţia. O săptămână mai târziu, soseşte o carte poştală: „Grădina comunitară are nevoie de un voluntar.” Aşa că decid să merg voluntară.

După cum se pare, grădina e aproape de casa mea. Poarta ruginită scârţâie când o deschid. E trecut de orele dimineţii şi o femeie în vârstă trebăluieşte, cocoşată, cu o pălărie de paie pe cap şi o găleată în care are uneltele de grădinărit.

– O să vopsească gardul imediat ce această grădină revine la gloria ei frumoasă, rosteşte ea, iar eu mă uit în jur la uscăciune. Pun roşii. Îţi plac roşiile? adaugă ea.

– Da, îmi plac, îi răspund eu, cu un zâmbet.

– Poftim! Hai şi ajută-mă! zice ea şi îmi întinde un pachet cu seminţe de roşii, în următoarea oră, aflu că numele ei e Susan. Fostă asistentă, locuieşte de zece ani în acest cartier.

De același autor

– Dintotdeauna mi-am dorit o grădină, dar am fost prea ocupată cu serviciul. Aş sta toată ziua aici, dacă mi-ar da voie doctorii.

– Doctorii?

M-am oprit din săpat. Ochii albaştri ai lui Susan i-au întâlnit pe ai mei. Are tumoare cerebrală. Nu este operabilă şi a optat să nu facă chimioterapie la vârsta ei. Susan bate pământul, sub care se află bine învelite minusculele roşii, în pătura de sol răcoros.

– M-am lăsat în seama lui Dumnezeu – spune ea. Când mi s-a pus diagnosticul, am început să îmi fac griji cu privire la copii şi nepoţi – adaugă, privind pentru un moment în altă direcţie. Sunt foarte multe lucruri cu privire la care se poate îngrijora un om. Stau acasă şi mă îngrijorez. Într-o zi, pur şi simplu, m-am rugat ca Dumnezeu să îmi ia toate grijile. M-am sculat şi am venit aici. O să aibă El grijă de toate.

Ascult atentă siguranţa din vocea ei: „O să aibă El grijă de toate.” În drum spre casă, mă gândesc la grijile, poverile, preocupările pe care le am. Mă uit în spate, spre grădină. Mâine o s-o întâlnesc din nou pe Susan, prietena mea, care are grijă de o grădină uscată şi îşi lasă grijile în seama lui Dumnezeu.

Dragă Tată ceresc, îţi încredinţez Ţie îngrijorările mele, ştiind că Tu îmi porţi de grijă, aducându-mi aminte că, aşa cum Tu ai grijă de mine, şi eu trebuie să am grijă de alţii.

Dixil Rodrigues

Comentariile sunt închise

Grădina uscată 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
Do NOT follow this link or you will be banned from the site!