Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. Filipeni 3:20
Noi avem un câine pe nume Peaches (Piersici) şi, asemenea unui câine bun, îi place să meargă la plimbare. De fapt, e punctul culminant al zilei pentru el. E gata în orice moment. Îi poţi auzi în lătrat entuziasmul şi îi poţi vedea în mişcări emoţia pură: sare şi dă din coadă. E greu să îi pui lesa, dar imediat ce i-a fost pusă, prinde o parte din ea cu gura, aleargă pe uşa deschisă şi continuă să alerge în sus şi în jos şi să sară, până când trecem de aleea din curte. E deja o rutină zilnică. Nu îşi pierde niciodată exuberanţa.
Uneori, nu vrem să-l luăm pe Peaches cu noi. Vrem să ne bucurăm de plimbare în ritmul nostru, fără să ne oprim, să pornim şi să tragem de un câine tot timpul. Când ne vede încălţându-ne şi îndreptându-ne spre uşa din spate, Peaches ne priveşte cu mare speranţă; este foarte nerăbdător să meargă cu noi. Se entuziasmează ca şi când ar merge şi el, dar când vede că nu îl luăm cu noi, că plecăm fără el, latră într-un protest total. În trecut, când îl lăsam acasă, îl găseam la întoarcere tot lătrând.
Acum, când unul dintre noi vrea să meargă să se plimbe, trebuie să plece pe furiş. Soţul meu îşi ia încălţămintea din faţa uşii principale şi iese prin faţă cât se poate de în secret. Peaches te poate auzi foarte bine şi, dacă prinde de veste că cineva pleacă fără el, te anunţă imediat. Nu o lasă deloc mai moale cu lătratul.
Îl luăm în multe plimbări cu noi şi întotdeauna mă face să zâmbesc modul în care bucuria îi cuprinde toată fiinţa. E ca un băieţel într-un magazin de bomboane. Uitându-mă la Peaches şi văzându-i entuziasmul, mă întreb dacă eu mă entuziasmez vreodată aşa. Nu sunt sigură că da. însă va veni un eveniment care va fi cel mai fericit din viaţa noastră. Curând, Domnul va veni şi ne va lua într-un loc mai glorios. Să ne păstrăm ochiul vigilent, urechile deschise, aşteptând cu speranţă revenirea Sa! Încântarea noastră nu va cunoaşte limite când va veni şi vom continua împreună toată veşnicia. Într-o altă traducere, textul de astăzi sună aşa: „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde îl şi aşteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos” (NTR).
Rosemary Clardy
