Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Psalmii 37:4
În copilărie, mi-am dorit dintotdeauna o păpuşă Barbie. O Barbie „adevărată”. Cu picioare şi braţe fine, cu ochi albaştri, cu păr lung şi blond. Dar am primit două păpuşi de mărimea lui Barbie, cu picioare şi braţe detaşabile (deloc fine), care într-un timp scurt au fost „amputate”, când elasticele de prindere s-au rupt.
Recent, mi-am împărtăşit această „dorinţă” în cadrul unei cuvântări susţinute la o convenţie pentru femei. Tema era Crăciunul şi am folosit această ilustraţie împreună cu întrebarea: „Tu ce îţi doreşti?” La finalul întrunirii, am primit nu una, ci două păpuşi Barbie „adevărate”. O superbă prinţesă Barbie, cu părul brunet şi lung, ochi albaştri şi o rochie strălucitoare albastră cu roz. Şi o Barbie California – bronzată şi gata de mers la surf, cu pantaloni scurţi, sutien şi pălărie croşetată. Două păpuşi total diferite, de la două doamne care voiau să vadă împlinit visul unei fetiţe.
Cele două păpuşi m-au luat prin surprindere. Nu am crezut că o să acorde cineva atenţie episodului care mie mi se părea hazliu şi un bun punct de plecare pentru discuţia pe care o conduceam; că cineva o să plece de la întâlnire, o să meargă la cumpărături şi o să-mi aducă o Barbie. Acest lucru m-a pus pe gânduri: Dacă persoane care nici nu mă cunosc, care m-au întâlnit pentru prima oară şi au auzit visul din inima mea de copil, au vrut să îl transforme în realitate şi au făcut un efort atât de mare în acest sens, cu cât mai mult vrea Dumnezeu să îmi îndeplinească dorinţa inimii? Un Dumnezeu care mă iubeşte cu o iubire veşnică. Un Dumnezeu care a scris istoria vieţii mele înainte să mă nasc. Un Dumnezeu care promite să îmi împlinească dorinţa inimii.
Când mă uit la cele două păpuşi stând aici, pe biroul meu, încă în cutiile lor, îmi vine să râd. Nu pentru că sunt atât de diferite una de alta. Nu doar datorită timpului pe care cele două femei şi l-au luat să împlinească această dorinţă de demult a inimii mele de copil. Ci pentru că Dumnezeu ştia de dorinţa mea. Pentru că îi păsa. Ştia că n-o să mă mai joc cu păpuşile Barbie. Nici măcar nu am o fetiţă căreia să i le ofer. Dar a vrut să îmi spună: „Te văd. Îţi cunosc inima. Îmi pasă de dorinţele inimii tale – chiar şi de cele de demult uitate.” Păpuşile Barbie mă fac să fiu încântată de un Dumnezeu care mă cunoaşte şi Se îngrijeşte de toate dorinţele inimii mele.
Tamyra Horst
