Articolul precedentNu fii atât de generos
    Articolul următorMobilizează-ți apărarea

    Dorinţele inimii noastre

    Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Psalmii 37:4

    În copilărie, mi-am dorit dintotdeauna o păpuşă Barbie. O Barbie „adevărată”. Cu picioare şi braţe fine, cu ochi albaştri, cu păr lung şi blond. Dar am primit două păpuşi de mărimea lui Barbie, cu picioare şi braţe detaşabile (deloc fine), care într-un timp scurt au fost „amputate”, când elasticele de prindere s-au rupt.

    Recent, mi-am împărtăşit această „dorinţă” în cadrul unei cuvântări susţinute la o convenţie pentru femei. Tema era Crăciunul şi am folosit această ilustraţie împreună cu întrebarea: „Tu ce îţi doreşti?” La finalul întrunirii, am primit nu una, ci două păpuşi Barbie „adevărate”. O superbă prinţesă Barbie, cu părul brunet şi lung, ochi albaştri şi o rochie strălucitoare albastră cu roz. Şi o Barbie California – bronzată şi gata de mers la surf, cu pantaloni scurţi, sutien şi pălărie croşetată. Două păpuşi total diferite, de la două doamne care voiau să vadă împlinit visul unei fetiţe.

    Cele două păpuşi m-au luat prin surprindere. Nu am crezut că o să acorde cineva atenţie episodului care mie mi se părea hazliu şi un bun punct de plecare pentru discuţia pe care o conduceam; că cineva o să plece de la întâlnire, o să meargă la cumpărături şi o să-mi aducă o Barbie. Acest lucru m-a pus pe gânduri: Dacă persoane care nici nu mă cunosc, care m-au întâlnit pentru prima oară şi au auzit visul din inima mea de copil, au vrut să îl transforme în realitate şi au făcut un efort atât de mare în acest sens, cu cât mai mult vrea Dumnezeu să îmi îndeplinească dorinţa inimii? Un Dumnezeu care mă iubeşte cu o iubire veşnică. Un Dumnezeu care a scris istoria vieţii mele înainte să mă nasc. Un Dumnezeu care promite să îmi împlinească dorinţa inimii.

    Când mă uit la cele două păpuşi stând aici, pe biroul meu, încă în cutiile lor, îmi vine să râd. Nu pentru că sunt atât de diferite una de alta. Nu doar datorită timpului pe care cele două femei şi l-au luat să împlinească această dorinţă de demult a inimii mele de copil. Ci pentru că Dumnezeu ştia de dorinţa mea. Pentru că îi păsa. Ştia că n-o să mă mai joc cu păpuşile Barbie. Nici măcar nu am o fetiţă căreia să i le ofer. Dar a vrut să îmi spună: „Te văd. Îţi cunosc inima. Îmi pasă de dorinţele inimii tale – chiar şi de cele de demult uitate.” Păpuşile Barbie mă fac să fiu încântată de un Dumnezeu care mă cunoaşte şi Se îngrijeşte de toate dorinţele inimii mele.

    Tamyra Horst

    Dorinţele inimii noastre - 2017. Păpuşile Barbie mă fac să fiu încântată de un Dumnezeu care mă cunoaşte şi Se îngrijeşte de toate dorinţele inimii mele.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...