Credeam că mai am timp

Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie. Luca 21:28

Chiar credeam că am mai mult timp. Inutil să spun că timp nu mai era. M-am hotărât să cumpăr un air-card pentru iPadul meu. În timpul discuţiei, vânzătorul mi-a reamintit, şi nu doar o dată, de termenul de expirare a reducerii. Am dat din cap afirmativ, ştiind că o să ţin minte exact data. Au trecut câteva săptămâni şi din nou mi-am pus un bileţel să-mi amintească să trimit formularul pentru primirea reducerii, care era o sumă importantă. Dar, când în sfârşit mi-am făcut timp să adun toate hârtiile ca să le trimit prin e-mail pentru a obţine reducerea, am descoperit că trecuse data-limită. M-am prăbuşit. Credeam că era la finalul lunii, când, în general, sunt programate toate returnările de sume. Aceasta, din păcate, fusese fixată pentru o dată în cursul lunii. Am fost foarte supărată pe mine că am ratat ziua.

Cu altă ocazie, şi soţul meu a făcut formalităţile pentru reducere şi returnare de sumă. Când mi-a pasat-o mie, m-am uitat pe ea şi am zis: „O, am o lună întreagă la dispoziţie.” Apoi am uitat de ea. (Nici măcar nu mi-am adus aminte că, doar cu două luni înainte, uitasem să mă ocup de reducerea mea.) În repetate rânduri, soţul meu mi-a adus aminte să trimit hârtiile pentru returnarea de fonduri, iar eu în aceleaşi repetate rânduri i-am spus: „Da, bine, o să mă ocup de ea.” Începea să mă enerveze că tot îmi reamintea. Când mi-am găsit timp să trimit documentele, mi-am dat seama că mai erau câteva zile până la expirare. Pe loc, am completat fişa şi I-am mulţumit lui Dumnezeu că m-a ajutat să-mi amintesc.

În felul acesta am conştientizat din nou că Dumnezeu vrea să rezolv lucrurile pe măsură ce apar – să mă rog, să studiez Cuvântul Său sau să rezolv chestiuni inopinate – nu doar atunci când îmi pică mie bine. Îmi imprimă în minte faptul de a acţiona în prezent, nu cândva mai târziu când forţele răului mă împiedică să acţionez conform voinţei divine. El Se foloseşte de situaţii ca cele de mai sus ca să îmi reamintească de scurtimea timpului prezent, de infinita valoare a timpului şi de eroarea gravă a amânării. Aşa că îmi pun întrebarea: Ce fac eu cu această convingere? Învăţ să folosesc timpul mai înţelept? Plănuiesc şi pregătesc fiecare zi aşa cum vrea Dumnezeu?

Întrucât „timpul” este definit ca durata întregii existenţe, trecute, prezente şi viitoare, trebuie să fiu atentă să nu ratez semnul, ca nu cumva să fiu luată prin surprindere pentru că nu am răspuns chemării lui Dumnezeu. El insistă pe lângă mine, ştiind că răscumpărarea mea se apropie.

Sylvia „Giles” Bennett

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!