Ce-ar fi fost daca…?

    Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac. – Psalmii 121:8

    Când s-a întâmplat, ne apropiam de finalul drumului de 1600 de kilometri care desparte reşedinţa noastră de iarnă de cea de vară. Tocmai intram în zona în care locuim când am auzit cel mai detestabil scârţâit, scrâşnit. Oare ce s-o fi întâmplat? Ne-am întrebat. Nu mai auziserăm aşa zgomot până atunci şi nici că se oprea.

    Am parcat în propriul garaj ca să descărcăm toate lucrurile din portbagajul micului nostru microbuz. Deşi în ambele locuinţe avem dubluri pentru majoritatea lucrurilor, tot se adună multe obiecte pe care trebuie să le cărăm înainte şi înapoi de două ori pe an. E ca şi cum ne-am muta în fiecare an, dar, de obicei, în Sud e atât de plăcut iarna, încât merită efortul.

    Fiica şi ginerele nostru ne-au scos în oraş la masă în seara respectivă şi, după ce am discutat problema zgomotului, am ajuns la concluzia că trebuie să fie frânele. Dar magazinul de piese era închis după-amiaza, aşa că, a doua zi de dimineaţă, soţul meu s-a dus cu maşina să vadă ce problemă are. În aceeaşi zi, în timp ce el tundea gazonul, eu am primit un telefon de la atelier, cu vestea că, într-adevăr, frânele nu mai erau bune de nimic. Trebuiau schimbate cu totul. Mai mult decât atât, cauciucurile din faţă mai aveau puţin şi crăpau. Ştiam că trebuie rezolvat cu ele, aşa că i-am dat mecanicului permisiunea să înlocuiască frânele şi cauciucurile.

    După ce am pus receptorul jos, am înălţat o rugăciune de recunoştinţă lui Dumnezeu că am fost în siguranţă în timpul călătoriei. Nu am putut să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă acele cauciucuri ar fi crăpat în timp ce noi mergeam cu 110 kilometri la oră pe autostradă sau dacă frânele ar fi cedat într-o pantă sau la o curbă.

    Întotdeauna Îl rugăm pe Dumnezeu să ne însoţească în călătorie şi El ne însoţeşte de fiecare dată, dar niciodată nu am conştientizat mai bine acest lucru ca în după-amiaza în care veneam acasă şi frânele au cedat, iar cauciucurile erau pe punctul să crape.

    Deseori credem că le avem pe toate sub control, dar se întâmplă ca anumite lucruri să ne aducă aminte că, de fapt, Dumnezeu deţine controlul şi El ştie întotdeauna ce anume avem nevoie. Dacă ne rugăm şi căutăm voia Sa, ne va veghea la venire şi la plecare, acum şi pentru totdeauna.

    Anna May Radke Waters

    Ce-ar fi fost daca...? - 2017. Întotdeauna Îl rugăm pe Dumnezeu să ne însoţească în călătorie şi El ne însoţeşte de fiecare dată, dar niciodată nu am conştientizat mai bine acest lucru ca în după-amiaza în care veneam acasă şi frânele au cedat, iar cauciucurile erau pe punctul să crape.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Crede și nu te îndoi niciodată!

    Câteva săptămâni mai târziu, El a trimis un cec pe care nu îl așteptam. Dumnezeu Își ține făgăduințele, însă noi suntem „puțin credincioși”!

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Țărmul păcii

    Ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii.

    Publicate astăzi

    Cinci talanți

    Când tratăm totul ca pe o obligație și ne achităm de responsabilități numai pentru a bifa o sarcină rezolvată, nu vom avea nicidecum bucuria ca alții să creadă mai mult în noi; ceilalți au nevoie să le dăm șansa de a vedea potențialul nostru și trebuie să aibă din partea noastră măcar un semn că ar merita să riște și să lase mai multă valoare în mâinile noastre. Dacă ceilalți nu au curajul să creadă mai mult în noi, înseamnă că nu am făcut ce era nevoie pentru ca ei să își poată asuma riscul respectiv. „Ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri!”

    Crede și nu te îndoi niciodată!

    Câteva săptămâni mai târziu, El a trimis un cec pe care nu îl așteptam. Dumnezeu Își ține făgăduințele, însă noi suntem „puțin credincioși”!

    Beneficiul încercării

    Dacă ai de-a face cu greutăți în viață, gândește-te la aceste texte și subscrie la ideea că nici încercarea, nici îngrijorarea, nici persecuția, nici foamea, nici lipsa hainelor, niciun pericol și nici sabia nu te va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:35-39).

    „Mă rog pentru tine!”

    Binecuvântează, Doamne, studenții adventiști și organizația AMiCUS! PROVOCARE: „Adoptă” un student! Fă-l, prin tot ce poți, să știe și să simtă că îi ești disponibil!

    A békességet kiáltók

    „Mert amikor ezt mondják: »Békesség és biztonság«, akkor hirtelen veszedelem jön rájuk, mint a szülési...