Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28
M-am mutat des de-a lungul anilor. Fie ca fiică de militar, fie ca soţie de pastor, nu mi-a plăcut niciodată să mă mut. Este un efort mare şi o întrerupere a cursului vieţii ce implică prea multe decizii. Şi, cum m-am mutat împreună cu soţul meu de mai multe ori de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite, ai putea crede că, odată cu trecerea timpului, ajunge să fie mai uşor.
În toate mutările noastre, am avut acelaşi coşmar. Şi, dacă m-ai întreba, ţi-aş spune rapid că cel mai mare coşmar al vieţii mele are legătură cu mutatul, şi anume să nu se întâmple ceva după ce camionul lung de opt metri e încărcat, astfel ca să fie nevoie să îl descărcăm şi să îl încărcăm din nou.
Dar, la cea mai recentă mutare a noastră, din California în Florida, camionul închiriat de noi a avut probleme la transmisie în Montgomery, Alabama. Vestea bună a fost că acolo exista un service deschis non-stop. Am lăsat camionul, în speranţa că va fi gata peste noapte şi ne vom putea continua drumul. Dimineaţa au venit veştile proaste: nu se putea rezolva. Trebuia să descărcăm şi să încărcăm iarăşi. Cel mai mare coşmar devenise realitate. Parcurseserăm peste 3.000 de kilometri fără niciun incident major. Eram la doar o zi distanţă de destinaţie, şi uite ce păţeam! Inima mea împovărată plângea.
A, dar stai, agenţia de închirieri camioane promisese că firma care se ocupa de mutare avea să facă descărcarea şi încărcarea. Bine. Să o facă. Angajaţii acesteia trebuiau să ajungă la ora 9:30. Nouă ni s-a cerut să fim la faţa locului să supraveghem. Ora 9:30, niciun angajat al firmei. Ora 10, tot nimeni. Soţul meu nu voia să mai aştepte. A pus camioanele spate în spate şi a început să mute singur cutiile. După două ore, au ajuns angajaţii firmei. În acea înăbuşitoare zi caniculară de sud extrem, a trebuit să recunosc că nefericita de mine fierbeam mai rău ca atmosfera din jur.
Pe măsură ce această cumplită zi se apropia de final, am concluzionat cu reticenţă că există coşmaruri mai mari decât să descarci şi să încarci din nou un camion: accidente rutiere, răni grave şi moarte. După ce temperatura a mai scăzut în trupul şi în atitudinea mea, mi-am dat seama de noua „rută” pe care acest blocaj o deschisese. Din cauza defecţiunii vehiculului, acum aveam motive să negociez mai mult cu agenţia de închirieri camioane data la care acesta trebuia predat după ce vom ajunge în Florida. Acest fapt mă elibera de stresul de a ne grăbi să închiriem o casă, de a achita taxe suplimentare pentru ţinerea mai mult a camionului sau de a mă chinui cu depozitarea. Blocajele vieţii sunt chiar blocaje sau poţi găsi în ele o binecuvântare mascată?
Heide Ford
