Să arunci un cadou?

    Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viafa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. – Ioan 3:16,17

    Era Ziua Mamei. Casa noastră se învecina cu o pădure de câteva hectare, în care creşteau din abundenţă flori. Copiii mei, de trei şi, respectiv, şase ani, explodau de bucurie şi exuberanţă cântând La mulţi ani de Ziua Mamei! şi oferindu-mi un buchet de flori îmbibate de polen. Am răspuns cu un strănut, apoi cu un alt strănut şi tot aşa. A fost greu să le explic de ce a trebuit să arunc preţiosul lor cadou.

    După mulţi ani, fiica mea cea mare mi-a scris un bilet de genul: „Mulţumesc, dar n-am nevoie…” de la colegiul unde se afla. „Mamă, prăjiturile pe care mi le-ai trimis erau pline de mucegai. A trebuit să le arunc.”

    În perioada în care eu şi soţul meu eram misionari în Rusia, au fost câteva ocazii în care, cu durere, a trebuit să aruncăm un cadou oferit din dragoste. Un grădinar mi-a dat răsaduri de flori să le plantez în grădina mea din America. A trebuit să le arunc – vama americană nu îmi permitea să trec cu ele. A fost dureros pentru mine.

    Ce să mai spun de teancurile de felicitări cu mesaje de mulţumire şi de însănătoşire grabnică ce fuseseră confecţionate de mânuţe recunoscătoare? Şi ele, într-un final, au trebuit eliminate. Imediat după ce ne-am căsătorit, am păstrat anunţurile de la prieteni că vor avea un copil şi am lipit în albume felicitările pe care le primeam. N-a durat mult şi a devenit evident că acest obicei nu avea cum să continue.

    În prezent, păstrez doar felicitările atipice primite de la copii şi nepoţi. Dar şi această practică începe să devină copleşitoare. Mă tot gândesc că, poate atunci când noi n-o să mai fim, copiilor o să le facă (sau nu) plăcere să le vadă. Apoi mai sunt şi felicitările de sfârşit de an; cu ele ce să fac? Avem nişte prieteni care au obiceiul ca, în fiecare zi a anului, să ia câte o felicitare şi să se roage pentru persoana care le-a trimis-o. O idee bună, dar la noi nu funcţionează decât, să zicem, o săptămână. Unii îşi iau chiar timp să îi scrie persoanei respective un bileţel prin care o anunţă că s-au rugat pentru ea în ziua respectivă. Gesturi nobile, toate.

    Toate aceste daruri sunt neînsemnate în comparaţie cu darul mântuirii pe care Domnul nostru Isus Hristos ni-l oferă. Nu trebuie să-l nesocotim sau să ne gândim uşuratic la el. E autentic. Singurul dar care contează.

    Barbara Fluff

    Să arunci un cadou? - 2017. Toate aceste daruri sunt neînsemnate în comparaţie cu darul mântuirii pe care Domnul nostru Isus Hristos ni-l oferă. Nu trebuie să-l nesocotim sau să ne gândim uşuratic la el. E autentic. Singurul dar care contează.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Ca un copilaș

    Ce fericire să-i avem pe acești micuți care ne învață atât de multe despre noi înșine, despre viața însăși și despre cum să relaționam cu Tatăl nostru ceresc! Mă simt foarte binecuvântată! Ajută-mă, Doamne, să devin ca un copilaș!

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...