Vrăbiile şi răul

Isus plângea. – Ioan 11:35

Stăteam pe bancheta din spate a maşinii. Când ne-am oprit la semafor, m-am uitat pe fereastră şi am observat pe şosea o vrăbiuţă moartă. Săraca, mi-am zis, probabil că a fost lovită de o maşină. Deloc surprinzător, mi s-a dus gândul la textul: ,,Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu” (Luca 12:6). De câte ori nu Îl doare inima pe Dumnezeu din cauza vrăbiilor căzute? m-am întrebat. Trebuie să fie cu miile într-o zi. Apoi m-am gândit şi la alte lucruri care probabil că Îi rup inima, poate în fiecare minut. Lista e infinită. Zilele acestea, la ştiri, au fost prezentate cazuri de copii înfometaţi intenţionat – abuz intenţionat. Probabil că acest lucru Îi sfâşie inima lui Isus. Apoi vin, desigur, celelalte tipuri de abuz – toate lucrurile oribile pe care oamenii şi le fac unii altora, iar uneori chiar celor din propria familie, oamenilor pe care se presupune că îi iubesc.

De același autor

Isus este de ajuns

Câteva bunătăți

Drum cu polei

N-a trebuit mult ca mintea să mi se ducă la tot felul de lucruri pe care le aud zi de zi şi care mă fac să mă înfiorez. Iar Dumnezeu ştie cu mult mai multe – şi veghează. În fiecare zi vedem imagini cu oameni care suferă de foame, de pe urma inundaţiilor sau a altor dezastre naturale. Imoralitatea devine excesivă. Apoi mai sunt, sigur, şi războaiele, care sunt mai mult decât suficiente. Şi violenţa religioasă şi terorismul care se manifestă în tot mai multe ţări – când se vor opri? Cel mai probabil că Dumnezeu tânjeşte după acea zi mult mai mult decât noi.

Gândind în felul acesta, mă pot identifica cu Ieremia, profetul care plânge. Cu gândul la ororile distrugerii Ierusalimului, el a scris: „De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci s-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit” (Plângerile lui Ieremia 1:16). Dar iată şi vestea bună, iar Ieremia a consemnat-o şi pe aceasta: „Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! «Domnul este partea mea de moştenire», zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El” (Plângerile lui Ieremia 3:21-24). Deşi este o carte cu lamentaţii, Plângerile lui Ieremia conţine şi câteva promisiuni minunate. Te încurajez să o citeşti. Dumnezeu vrea ca răul să înceteze, inclusiv moartea vrăbiuţelor, chiar mai mult decât mine – şi ştiu că şi tu vrei, nu-i aşa?

Ardis Dick Stenbakken

Comentariile sunt închise

Vrăbiile şi răul 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
Do NOT follow this link or you will be banned from the site!