Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. – 2 Corinteni 12:9
În adolescenţă, eram încântată să îi anunţ pe băieţi că sunt ceva mai mult decât o posesoare a doi sâni. Habar nu aveam că va veni ziua în care aceste cuvinte se vor adeveri cu vârf şi îndesat.
Pe când aveam 25 de ani, mi s-a extirpat primul nodul la sân. Era o foarte mare tumoare filodă de natură benignă. După aproape cinci ani, când am simţit un alt nodul mare, am crezut că e unul la fel. M-am supus operaţiei aferente şi am pierdut o bună parte din sânul drept. Nu mi-am făcut probleme de rezultatul histologic, convinsă fiind că Dumnezeu nu va îngădui ca tumoarea să fie malignă, pentru că El ştia că locuiesc în insulele Coicos şi Turks şi tratamentul pentru cancer nu era deloc o opţiune acolo. Mi-am reluat activitatea şi am aşteptat rezultatele. După aproape două luni, nu am primit niciun rezultat, aşa că l-am sunat pe chirurg. Mi-a spus că tumoarea era canceroasă şi că aveam nevoie de tratament suplimentar, care avea să includă probabil radioterapie.
În acel moment, viaţa a început să mi se schimbe, gândindu-mă că, dacă voi ajunge din nou la cuţitul chirurgului, sânul îmi va fi extirpat în totalitate. L-am rugat pe Dumnezeu să îmi deschidă uşi ca să îmi dau seama unde ar trebui să îmi fac operaţia. M-am dus acasă, în Jamaica şi, după patru zile şi două consultaţii de la sosire, am fost supusă unei mastectomii unilaterale.
Drumul n-a fost uşor, întrucât mastectomia mi-a afectat multe aspecte ale vieţii. Aş fi putut să mă revolt că Dumnezeu nu m-a vindecat pe loc, dar am învăţat că bucuria este o stare a minţii. Aleg să fiu bucuroasă. Boala nu mi-a înfrânt atitudinea. Ceea ce m-ar fi putut distruge m-a făcut pur şi simplu mai puternică mintal şi psihic, datorită schimbărilor din alimentaţie şi a exerciţiilor fizice. Am învăţat să depind de Dumnezeu. El nu doar că mă întăreşte, ci mă şi ajută să îi sprijin pe alţii în direcţia schimbărilor de alimentaţie şi a activităţilor de consiliere pentru pacienţii bolnavi de cancer şi rudele lor. Pierderea unui sân nu mă defineşte ca persoană – şi nici pe tine. Nu situaţiile în care te afli te definesc. Indiferent de lucrurile cu care te confrunţi, ştii că Dumnezeu este acolo. El este o sursă omniprezentă de speranţă şi putere. Nu trebuie decât să ne bazăm pe El, iar El va fi puterea noastră.
Andrea Francis
