Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi. – Evrei 12:12
Sufeream cumplit din cauza căldurii sufocante, la plenul din cadrul taberei organizate în Columbia Britanică, Canada. În special în această zi din cadrul săptămânii dedicate de biserica noastră vieţii spirituale, mă luptam din răsputeri să înţeleg conceptele profunde ale predicii. Dar, din cauză că lateralele cortului fuseseră ridicate pentru a intra aer, bâzâitul enervantelor muşte îmi deranja concentrarea. Şi, de parcă n-ar fi fost destul de rău, nu îmi luasem nici ochelarii. În timp ce, cu ochii cruciş, mă luptam să localizez versetul pe care îl citea predicatorul, o muscă a plonjat şi a aterizat fix pe Biblia mea. Nu am vrut să fac o scenă, fiindcă mai erau pe lângă mine sute de oameni. Aşa că m-am abţinut să nu o plesnesc. Apoi am observat că musca era fix pe versetul pe care îl căutam.
Ziua următoare, mi-am pus ochelarii. Prezentatorul şi-a început predica cu un scurt rezumat al subiectului din ziua anterioară. Mi-am deschis Biblia la pasajul deja cunoscut, pe care îl repeta. Apoi, chiar sub ochii mei, o muscă enormă a aterizat din nou – şi exact pe acelaşi verset din ziua precedentă. Să fie aceeaşi muscă? Să fi aterizat cu vreun scop?
Nu ştiu. Dar, având ochelarii, am putut să studiez musca aşa cum nu mai studiasem nicio muscă în viaţa mea. Am observat că trupul ei robust şi frumos reflecta lumina în nuanţe irizate de verde, albastru şi auriu. Forme delicate, diafane se puteau observa pe aripile ei scurte. Am lăsat musca să se plimbe pe capitol, în timp ce eu ascultam predica. Am stat liniştită, să nu o sperii. Ochii ei mari păreau să se mişte peste cuvinte. Apoi a ajuns până la margine, s-a oprit şi şi-a frecat picioarele din faţă, aşa cum facem noi cu mâinile, de parcă ar fi spus: „Ia uite aici – vezi ce am găsit.” Era în dreptul textului din Evrei 12:12, textul nostru de azi.
Am stat să mă gândesc cât de des sunt absorbită de viaţa de zi cu zi, iar uneori mă deranjează întreruperile, care ar putea să aducă un pic de frumuseţe în viaţa mea, dacă mi-aş lua timp să le apreciez. Biblia ne spune (vezi Romani 1:20) că ceea ce noi nu putem vedea despre Dumnezeu ni se dezvăluie prin lucrurile pe care le-a creat El. Cu alte cuvinte, prin lucrurile pe care le putem vedea. În acea dimineaţă, în tabără, Dumnezeu a făcut ca o creatură mică, al cărui scop originar a fost deturnat de păcat, să îmi ofere totuşi un semn vizual al puterii Sale creatoare. Aceeaşi Putere care zilnic mă va întări atunci când mă simt descurajată, slabă sau fragilă.
Vidella McClellan
