Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. – Faptele apostolilor 1:8
A existat vreodată în mintea ta o discrepanţă între ceea ce a făcut Dumnezeu pentru personajele biblice şi ceea ce crezi că poate face în viaţa ta? Eu am avut. Foarte uşor las ca „grijile lumii acesteia” (Matei 13:22) – conştientizarea propriilor greşeli – să îmi slăbească credinţa în harul necondiţionat al lui Dumnezeu.
Într-o zi, am sărit peste momentele mele devoţionale de dimineaţă pentru o programare la chiropractician. Stătusem trează cu o seară înainte să îl ajut pe soţul meu la o predică, iar dimineaţa am dormit prea mult. După ce am ieşit din cabinet, m-am hotărât să merg puţin pe jos, înainte să mă îndrept cu maşina spre casă. M-am pedepsit pentru că nu mă rugasem suficient pentru ziua respectivă înainte de a pleca de acasă – deşi abia dacă avusesem timp să îmi dau cu pieptănul o dată prin părul cărunt şi ciufulit (şi bineînţeles că se vedea). „Doamne, azi mă simt şi arăt cu susul în jos. Sunt ameţită de cap. Iartă-mă că Te-am ignorat în tot haosul meu. Invit Duhul Tău să vină în viaţa mea şi să mă folosească – în ciuda defectelor mele.”
Chiar atunci, ceva m-a atras să intru într-un magazin pe lângă care treceam. O oră mai târziu, ieşeam din acel magazin după ce ascultasem vreme de 50 de minute câte greutăţi întâmpină un manager de magazin (cu lacrimi în ochi, din partea unei femei total străine pentru mine). Dumnezeu îmi dăduse cuvinte de încurajare biblică pentru ea. A fost chiar de acord să mă rog cu ea despre situaţia în care se afla.
După vizita la cabinet din ziua următoare, am mers la magazinul de îmbrăcăminte din nou, de data aceasta având în mână o carte de suflet. „O, tu eşti!” a strigat managera, alergând şi învăluindu-mă într-o îmbrăţişare caldă. „Eşti om în carne şi oase!” Nedumerită, am dat din cap afirmativ, apoi ea mi-a explicat: „Aseară, în cadrul orei de studiu biblic din timpul săptămânii, am povestit grupei mele că Dumnezeu îmi trimisese pe cineva exact în momentul în care crezusem că, gata, mă duc la fund. Exact când aveam nevoie de un cuvânt din partea Lui. Am povestit că nu ştiu sigur dacă eşti o femeie în vârstă sau un înger. De aceea mi s-a luminat sufletul când te-am văzut intrând pe uşă. Deci… nu eşti un înger, dar şi aşa mă bucur tare să te văd.”
Smerită, am rămas uimită de Cincizecimea personală pe care mi-o oferise Dumnezeu în ziua precedentă, în ciuda plecării mele grăbite de acasă şi fără să mă închin. Pentru că, oricum, Tatăl „va da Duhul Sfânt celor ce i-L cer!” (Luca 11:13).
Deci, curaj! Cere-L! Poate că cineva astăzi se va întreba dacă nu cumva eşti şi tu un înger.
Carolyn Sutton
