Dumnezeu e uimitor!

    Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. – Ieremia 29:12

    Avionul a oprit la poarta E12. Inima îmi batea de să îmi sară din piept. M-am uitat din nou la ceas. Să-mi stea inima, nu altceva. Doar cinci minute până la zborul meu următor, spre Santiago, Chile! Cum o să pot eu ajunge ta următoarea poartă în timp util? Mi-e imposibil, mi-am zis.

    Imediat ce s-a deschis uşa avionului, mă aştepta un angajat al aeroportului. M-a ajutat cu geanta de mână. Am alergat cât de repede ne-au ţinut picioarele până la poarta 25, ultima poartă din terminal. În timp ce alergam, agentul mi-a reamintit că avionul mă aşteaptă, dar că bagajul meu nu o să poată fi pus la timp în cala avionului.

    Am continuat să mă rog: „Doamne, cum să plec fără bagaj şi fără lucrurile din el?” Programul de pregătire la care mă duceam se ţinea într-un oraş de lângă Santiago. Deci bagajul trebuia livrat la două ore de Santiago.

    Nu aveam altceva de făcut decât să las întreaga situaţie în mâna lui Dumnezeu. El să conducă totul, întrucât El ştie ce e cel mai bine pentru mine.

    După ce avionul a aterizat în Santiago, am aşteptat la banda de bagaje un angajat al aeroportului. În vreme ce pasagerii îşi ridicau genţile de pe bandă, m-am adresat unui angajat ca să îi explic situaţia mea şi să completez un formular pentru bagaje dispărute sau întârziate. În schimb, arătosul şi amabilul agent al aeroportului îmi spunea să stau lângă bandă şi să aştept. Dar de ce să aştept? Nu există nicio şansă ca bagajul meu să fi fost transferat la timp în cala avionului meu de legătură. Pur şi simplu nicio şansă.

    După 15 minute de aşteptare, agentul a scos un formular şi mi-a cerut să îl completez. Chiar când îmi căutam ceva de scris, am aruncat o privire spre banda ce fusese goală câteva minute înainte. Mi-a stat inima. „Nu pot să cred!” am exclamat. Bagajul meu se îndrepta încet spre locul unde stăteam. Da, mi-a stat inima de fericire! Nu ştiu cum s-a întâmplat aşa ceva şi nu am toate răspunsurile. Totuşi un lucru ştiu – Tatăl ceresc îmi cunoaşte nevoile.

    Chiar şi în lucrurile mici din viaţa noastră, Dumnezeu Se interesează de noi. Aşa cum îi pasă de micile vrăbiuţe şi de crinii de pe câmp, lui Dumnezeu îi pasă de noi. Nu trebuie să ne facem griji cu privire la nimic, ci pur şi simplu să avem încredere în Tatăl nostru iubitor.

    Unda Mei Lin Koh

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Mesagerul lui Dumnezeu

    El a avut grijă de familia mea în multe moduri miraculoase. Așa că, nu fi niciodată dezamăgită dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum vrei! Roagă-te numai să fii mesagerul lui credincios, fii recunoscătoare pentru călăuzirea Lui și vei fi binecuvântată!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...