Amintiri despre Tata

    Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. – Proverbele 22:6

    Tatăl meu, căruia îi spuneam Pa, era pastor hirotonit, dar a optat să fie pastor independent, pentru a putea fi cu familia şi, mai mult decât orice, pentru ca toţi cei zece copii ai săi să aibă parte de o educaţie creştină. A mutat întreaga familie mai aproape de un liceu creştin, apoi, când fraţii mei mai mari au mers la colegiu, Pa a mutat din nou întreaga familie până în poarta unui colegiu creştin. Cred cu toată inima că aceasta este cea mai bună moştenire pe care Pa le-a lăsat-o copiilor lui.

    Pa a început să lucreze pentru editura bisericii noastre, aşa că, după cursuri, în fiecare după-amiază, în loc să mă joc cu prietenii pe terenurile dejoacă ale şcolii, mergeam la Pa la birou şi citeam orice găseam, până la ora închiderii; uite aşa am învăţat să citesc cărţi bune. Apoi, împreună cu el, mergeam acasă. Până în ziua de azi, savurez aceste momente tată-fiică.

    Pa m-a numit responsabilă cu secţiunea de corespondenţă a revistei Our Little Friend, revista pentru copii a bisericii noastre. Răspundeam la scrisori din alte ţări, iar tata punea la poştă răspunsurile mele. Aşa a început plăcerea mea de a scrie scrisori şi dea scrie,în general.

    Într-un an, pe când eram studentă la colegiu, numele meu a apărut pe lista celor care nu îşi puteau susţine examenele finale până când nu se găsea o rezolvare a situaţiei lor cu administraţia. În timp ce îmi aşteptam rândul să semnez un document prin care mă obligam să îmi plătesc datoriile, mi-am auzit numele strigat; cel care mi-a dat adeverinţa cu care puteam să îmi susţin examenele mi-a explicat că făcea acest gest în semn de apreciere pentru bunăvoinţa pe care tatăl meu o arătase faţă de familia lui.

    Tata nu a încercat să ne impună dorinţele pe care le avea pentru noi, ci a acţionat subtil, astfel încât să nu genereze revoltă. Când eram în şcoala primară sau chiar la liceu, ori de câte ori Pa era invitat să predice în alte biserici, mă lua cu el. Am devenit cel mai atent ascultător. Pentru mine, era cel mai bun predicator. Nu e nevoie să spun că m-am hotărât ca într-o bună zi să mă mărit cu un pastor, lucru pe care l-am şi făcut. Eu şi soţul meu ne-am înţeles ca pe primul nostru băiat să îl cheme Alva, în onoarea tatălui meu.

    Când a împlinit 58 de ani, Pa ne-a scris tuturor copiilor câte o scrisoare, în care ne cerea umil iertare pentru că a fost prea strict cu noi. Şi-a încheiat scrisoarea astfel: „Continuaţi lupta credinţei, până când aveţi biruinţa.” Oare nu aceasta ar trebui să fie ţinta fiecăruia dintre noi?

    Filipinos Roda Bautista

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...