Amintiri despre Tata

    Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. – Proverbele 22:6

    Tatăl meu, căruia îi spuneam Pa, era pastor hirotonit, dar a optat să fie pastor independent, pentru a putea fi cu familia şi, mai mult decât orice, pentru ca toţi cei zece copii ai săi să aibă parte de o educaţie creştină. A mutat întreaga familie mai aproape de un liceu creştin, apoi, când fraţii mei mai mari au mers la colegiu, Pa a mutat din nou întreaga familie până în poarta unui colegiu creştin. Cred cu toată inima că aceasta este cea mai bună moştenire pe care Pa le-a lăsat-o copiilor lui.

    Pa a început să lucreze pentru editura bisericii noastre, aşa că, după cursuri, în fiecare după-amiază, în loc să mă joc cu prietenii pe terenurile dejoacă ale şcolii, mergeam la Pa la birou şi citeam orice găseam, până la ora închiderii; uite aşa am învăţat să citesc cărţi bune. Apoi, împreună cu el, mergeam acasă. Până în ziua de azi, savurez aceste momente tată-fiică.

    Pa m-a numit responsabilă cu secţiunea de corespondenţă a revistei Our Little Friend, revista pentru copii a bisericii noastre. Răspundeam la scrisori din alte ţări, iar tata punea la poştă răspunsurile mele. Aşa a început plăcerea mea de a scrie scrisori şi dea scrie,în general.

    Într-un an, pe când eram studentă la colegiu, numele meu a apărut pe lista celor care nu îşi puteau susţine examenele finale până când nu se găsea o rezolvare a situaţiei lor cu administraţia. În timp ce îmi aşteptam rândul să semnez un document prin care mă obligam să îmi plătesc datoriile, mi-am auzit numele strigat; cel care mi-a dat adeverinţa cu care puteam să îmi susţin examenele mi-a explicat că făcea acest gest în semn de apreciere pentru bunăvoinţa pe care tatăl meu o arătase faţă de familia lui.

    Tata nu a încercat să ne impună dorinţele pe care le avea pentru noi, ci a acţionat subtil, astfel încât să nu genereze revoltă. Când eram în şcoala primară sau chiar la liceu, ori de câte ori Pa era invitat să predice în alte biserici, mă lua cu el. Am devenit cel mai atent ascultător. Pentru mine, era cel mai bun predicator. Nu e nevoie să spun că m-am hotărât ca într-o bună zi să mă mărit cu un pastor, lucru pe care l-am şi făcut. Eu şi soţul meu ne-am înţeles ca pe primul nostru băiat să îl cheme Alva, în onoarea tatălui meu.

    Când a împlinit 58 de ani, Pa ne-a scris tuturor copiilor câte o scrisoare, în care ne cerea umil iertare pentru că a fost prea strict cu noi. Şi-a încheiat scrisoarea astfel: „Continuaţi lupta credinţei, până când aveţi biruinţa.” Oare nu aceasta ar trebui să fie ţinta fiecăruia dintre noi?

    Filipinos Roda Bautista

    Amintiri despre Tata - 2017. „Continuaţi lupta credinţei, până când aveţi biruinţa.” Oare nu aceasta ar trebui să fie ţinta fiecăruia dintre noi?
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Dumnezeu l-a folosit pe soțul meu ca să-mi schimbe perspectiva

    Dumnezeu mi-a arătat clar că acea carte nu este despre mine, ci menirea ei este să-i ajute pe mulţi peregrini pe drumul spinos al vieții și să-I aducă Lui slavă. Îi mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui necondiționată, pentru favoarea nemeritată și pentru harul Său minunat!

    Salvat de o întâlnire de comitet

    Când ne începem ziua, să ne străduim să-L punem pe Dumnezeu în locul cuvenit. Doar făcând astfel îngerul Domnului își va așeza tabăra în jurul nostru și ne va păzi de orice rău.

    Publicate astăzi

    Porunca a treia

    Atenție, distanțarea dintre noi și Dumnezeu nu apare dintr-odată, ci treptat, pe neobservate și în etape mici, dar repetate. Dacă Îl rechemăm acum în viața noastră, Tatăl ceresc vine fără întârziere sau șovăire.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Cine înţelege mai bine?

    Dacă ești ispitit să te înfurii, să te enervezi, să îţi piezi cumpătul, să fii scos din sărite, îndepărtează-te cât poţi de repede de un asemenea sentiment. Domnul îţi va da pace şi control de sine, ca să poţi arăta dragoste, apreciere şi admiraţie faţă de alţii. În consecinţă, relaţiile tale vor înflori.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să ierte

    Cere în rugăciune iertare și puterea de a ierta! PROVOCARE: Scrie pe o foaie motivele pentru care nu poți ierta de obicei! Gândeștete la o modalitate de a trece peste acestea și de a te bucura de pacea iertării depline!

    A menny polgárai

    „Azért immár nem vagytok jövevények és zsellérek, hanem polgártársai a szenteknek, és cselédei az Istennek.”...