Un tată minunat

Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? (…) Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce i-L cer! – Luca 11:11-13

Zilele speciale sunt recunoscute şi sărbătorite peste tot pe glob, conform unui calendar anual, dar zilele şi ocaziile speciale pe care le consider eu memorabile îl au în capul listei pe tatăl meu. Amintirile cu el vor fi întotdeauna supreme pentru noi, cei trei fraţi. Obişnuiam să îi spunem Tati. Devin puţin sentimentală când se sărbătoreşte Ziua Tatălui, datorită nu doar a amintirilor de copil, ci şi a celor de adult.

Tata a întruchipat dintotdeauna puterea şi dragostea pentru Dumnezeu; aceasta a generat şi în mine, în fratele şi în sora mea dragoste pentru Dumnezeu. Tatei îi plăcea să lucreze sub diferite forme pentru biserică şi era şi un muncitor harnic şi dedicat la locul de muncă cu care îşi întreţinea familia. Totuşi niciodată nu a uitat să petreacă timp cu noi, să ne întrebe cum ne-a fost ziua. Au fost, sigur, ocazii în care ne disciplina, amintindu-ne că întotdeauna neascultarea are consecinţe. Am fost învăţaţi că, atunci când nu îl ascultam, noi nu îl ascultam nici pe Tatăl ceresc. Textul lui preferat era Efeseni 6:1 -„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.”

De același autor

Tati era un părinte al rugăciunii, care credea cu tărie în Tatăl ceresc şi era convins că nevoile ne vor fi împlinite. Îmi amintesc ziua în care ne-am adunat toată familia să ne rugăm în timpul unei furtuni cumplite; fulgerele luminau, ploaia cădea, tunetele bubuiau în timp ce tata şi-a pus braţele în jurul meu şi toţi din familie ne-am luat de mâini. Surprinzător, la finalul rugăciunii, l-am auzit spunând: „Îţi mulţumim, Tată ceresc!” Furtuna s-a mai potolit şi ne-am uitat pe fereastră exact la timp ca să vedem cum un fulger a lovit copacul mare din spatele casei. L-am auzit pe Taţi spunând: „Îţi mulţumim, Tată ceresc, pentru că ai făcut ca trăsnetul să lovească copacul. Am încă familia şi casa.”

Îmi dau seama că niciun tată pământean nu este perfect, dar îi sunt foarte recunoscătoare Tatălui ceresc pentru că mi l-a dat pe tatăl meu biologic. Preţuiesc enorm amintirile fericite, iar influenţa unui tată nu trebuie să dispară când viaţa lui dispare.

Annie B. Best

Comentariile sunt închise

Un tată minunat 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.