După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii l-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. – Ioan 11:11-13
S-a întâmplat într-un cimitir de lângă Brush Brairie, Washington, în timp ce mă îndreptam spre nişte prieteni. De la volanul maşinii, am observat un cimitir pe partea dreaptă. Oare acesta să fie cimitirul în care fratele şi cumnata mea sunt îngropaţi? mi-am zis. Am intrat şi m-am uitat în stânga şi în dreapta, dar nu le-am găsit mormintele. Am încercat să găsesc pe cineva care ar fi putut şti, dar de niciun folos.
Mi-am petrecut seara la prietenii mei şi, bineînţeles, le-am spus despre cimitir. Ei mi-au spus că e cimitirul care trebuie şi, după masa de prânz din Sabat, am mers toţi trei şi am căutat mai bine, dar tot nu am găsit mormintele. Când ne-am dus la pompele funebre din oraş să cerem ajutor, angajatul de acolo chiar că nu ne-a fost de niciun ajutor.
A venit şi sora prietenei mele şi am mers din nou la cimitir. La un moment dat, a intrat o maşină tip sport şi din ea a coborât o doamnă, care s-a dus în colţul cimitirului unde anterior observaserăm noi mormântul unui bebeluş. Stătea în genunchi lângă mormânt şi părea foarte tristă.
De obicei, nu sunt o persoană vorbăreaţă, dar m-am hotărât să mă duc să vorbesc cu doamna aceea. Apropiindu-mă, am spus: „Cimitirele sunt locuri foarte triste, nu-i aşa?” Apoi am întrebat-o la al cui mormânt venise. Atunci mi-a spus că băiatul ei murise de puţin timp într-un accident de maşină. Avea doar 19 ani. Apoi a adăugat: „Mi-aş dori doar să ştiu unde se află.” Aşa mi s-a creat ocazia să îi spun că eu cred că el doarme somnul celor morţi până când Isus va veni să ne ia în cer. Atunci El îi va chema la viaţă pe toţi morţii, iar pe cei care îl iubesc îi va lua la cer să trăiască cu El pentru totdeauna. „E ca atunci când era copil; îl înveleaţi seara şi dormea bine până dimineaţa. Tot aşa, acum el doarme şi se va trezi când Isus îl va striga în dimineaţa învierii”, i-am mai spus. Părea încântată de ceea ce îi spusesem despre moarte. Apoi i-am dat un pliant cu studii biblice prin corespondenţă şi i-am spus că, dacă mai are întrebări, poate accesa site-ul şi chiar urma studii biblice.
Nu ştiu ce s-a mai întâmplat sau dacă a urmat vreodată cursurile de Biblie, dar ştiu de ce nu am putut noi găsi mormântul înainte de a avea eu ocazia să îi dau mărturie acestei doamne. Chiar după ce am stat de vorbă cu ea, prietenii mei m-au strigat: „Hei, am găsit mormintele!”
Esther A. Castle
