Articolul precedentRămânând în formă
    Articolul următorRezistând ispitei

    Nicăieri nu-i ca acasă

    Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. – Ioan 14:1-3

    Ne îndreptam spre casă. După câteva săptămâni petrecute cu unul dintre băieţii noştri şi familia lui, într-un loc îndepărtat, mergeam acasă. Vacanţa fusese o adevărată binecuvântare şi copiii noştri nu precupeţiseră niciun efort sau vreo cheltuială ca să ne facă vizita cu adevărat memorabilă. Însă orice experienţă frumoasă ajunge la final şi acum ne întorceam acasă. Sentimentele ne erau amestecate. Cu siguranţă că ne era dor de familie, dar există ceva magic în cuvântul „acasă”.

    Ne-am cumpărat prima casă când aveam peste 70 de ani. E o clădire veche, practic fără grădină. Cea mai mare parte a mobilei e mai veche decât noi şi aproape totul e la mâna a doua, deci nu are nicio valoare în bani. Valoarea constă în altceva.

    Unul dintre băieţii noştri a vizitat Grecia când noi nu eram acasă ca să îl putem primi, aşa că ne-a rugat să îl lăsăm să doarmă acasă singur. Voia să respire atmosfera familiară, să savureze amintiri preţioase, să „ia contact” cu trecutul. El are o casă frumoasă, mare şi spaţioasă, înconjurată de gazon şi tufe, deci sigur nu casa în sine l-a atras. Ci amintirile perimate ale copilăriei şi tinereţii lui, amintirile acceptării pline de iubire, ale râsului şi ale voii bune date de bucuriile simple care i-au marcat copilăria şi i-au fost pentru totdeauna gravate în inimă.

    Curând, foarte curând, vom ajunge cu toţii acasă. Nu avem nicio amintire cu cerul, întrucât nu am fost acolo, dar nu frumuseţea neasemuită sau peisajele care îţi taie respiraţia ne fac să ne bată inima mai tare. E atmosfera de iubire impregnată în tot ceea ce cuprinde casa Tatălui nostru ceresc. Sentimentul de acceptare, de înţelegere, de căldură a iubirii Sale ne atrage. Dumnezeu însuşi are în plan să Se mute pe acest pământ al nostru, doar ca să fie cu noi (Apocalipsa 21:3). Isus nu va mai fi „la o rugăciune distanţă”, ci va fi tovarăşul nostru permanent, împreună cu Duhul Său iubit, care ne-a condus neîntrerupt. Jertfa lui Isus a făcut certă acceptarea noastră în familia Sa, în timp ce Duhul Său ne-a condus şi sfătuit ca să nu rătăcim departe de cărarea dreaptă şi strâmtă. Tot atunci vom ajunge să îi cunoaştem pe îngerii noştri păzitori, care atât de des au intervenit să ne salveze când eram în pericol. Abia aştept acea frumoasă zi a întoarcerii acasă! „Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22:20).

    Revel Papioannou

    Nicăieri nu-i ca acasă - 2017. Jertfa lui Isus a făcut certă acceptarea noastră în familia Sa, în timp ce Duhul Său ne-a condus şi sfătuit ca să nu rătăcim departe de cărarea dreaptă şi strâmtă. Tot atunci vom ajunge să îi cunoaştem pe îngerii noştri păzitori, care atât de des au intervenit să ne salveze când eram în pericol.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Ca un copilaș

    Ce fericire să-i avem pe acești micuți care ne învață atât de multe despre noi înșine, despre viața însăși și despre cum să relaționam cu Tatăl nostru ceresc! Mă simt foarte binecuvântată! Ajută-mă, Doamne, să devin ca un copilaș!

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...