Secretul stâncii

    Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. – Psalmii 27:5

    În urmă cu 20 de ani, eram o căţărătoare pasionată de munte. Cunoşteam toate regulile de siguranţă, inclusiv următoarea: Permanent, menţine trei puncte de contact cu suprafaţa stâncii. Însă anii au trecut, iar osteoporoza a impus alte măsuri de precauţie.

    În urmă cu câţiva ani, m-am numărat printre organizatorii unei tabere pentru adolescenţii cu probleme şi pentru părinţii lor singuri. La un moment dat, am avut o discuţie cu unul dintre instructorii de căţărat:

    – La vârsta mea, nu pot risca o căzătură nici măcar într-o cavernă superbă de calcar.

    – Nicio problemă, mi-a răspuns el, arătând spre un tânăr musculos şi bine echipat. Te dau în seama lui Dave, unul dintre asistenţii mei.

    Tânărul mi-a făcut semn cu degetul mare că totul e în regulă, ca şi când mi-ar fi spus: „Nicio problemă, mamaie, cu mine ai spatele acoperit!”

    În peşteră, am început cu toţii să alunecăm în noroi. Doar slabele raze de lumină de pe căştile noastre străpungeau întunericul dens. Din când în când, auzeam vocea lui Dave rostind: „Doamnă…!”, iar eu îl apucam de mână.

    Suprafaţa cleioasă a devenit mai alunecoasă, iar panta, mai abruptă. Pe întuneric şi pe suprafaţa neregulată, nu întotdeauna puteam să îl prind pe Dave de mână şi în acelaşi timp să menţin contactul în cele trei puncte cu roca de calcar. Într-un final, am zis:

    – Dave, mersi, dar o să îţi cer ajutorul doar atunci când am nevoie.

    Şi fix atunci s-a întâmplat. Brusc. Picioarele lui Dave au început frenetic să facă paşi în spate, cu braţele învârtindu-i-se, în încercarea de a-şi menţine echilibrul. Apoi picioarele lui lungi au luat-o la sănătoasa în faţă. Partea din spate a căştii îi pleoscăia în noroiul adânc, în timp ce el lua viteză – cu picioarele înainte – pe panta pietroasă.

    Din poziţia mea sigură – menţinând contactul în trei puncte cu stânca -, am putut vedea cum bodyguardul meu masiv s-a izbit necontrolat de peretele de la baza pantei. Instructorul a strigat:

    – Eşti bine? Ce s-a întâmplat?

    – Nu am păstrat contactul în trei puncte cu stânca. Aşa că am sfeclit-o, se pare, a răspuns Dave.

    Trăim vremuri întunecoase, cu pante alunecoase: ispite, înşelăciuni spirituale. Totuşi nu trebuie să păţim ca Dave. Secretul siguranţei noastre spirituale este păstrarea contactului în trei puncte cu Stânca mântuirii noastre: (1) să perseverăm într-o atitudine de rugăciune; (2) să trăim zilnic prin Cuvântul Său şi (3) să le împărtăşim cu credincioşie şi altora ceea ce Dumnezeu, prin Isus, a făcut pentru noi.

    Carolyn Sutton

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Mesagerul lui Dumnezeu

    El a avut grijă de familia mea în multe moduri miraculoase. Așa că, nu fi niciodată dezamăgită dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum vrei! Roagă-te numai să fii mesagerul lui credincios, fii recunoscătoare pentru călăuzirea Lui și vei fi binecuvântată!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...