Articolul precedentDragoste în acțiune
    Articolul următorUmilindu-mă pentru binele lui

    În căutarea formei potrivite

    Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. – Filipeni 4:13

    Eram în baie privind reflexia din oglindă şi îmi venea să plâng. Împlineam 30 de ani, tocmai născusem al doilea copil şi eram foarte descurajată în privinţa persoanei mele. Hainele nu îmi mai veneau, eram conştientă de surplusul de kilograme şi am observat ceva mai multe riduri decât înainte. De aici totul merge în jos, mi-am zis sumbru. N-o să-mi fie uşor să arăt bine din nou.

    Visasem că într-o zi voi ajunge să am un program de exerciţii fizice regulate şi consistente şi să devin din nou slabă şi tonifiată. Dar oamenii nu se schimbă foarte des, o ştiam foarte bine. M-am uitat în oglindă în acea zi şi m-am gândit: Dacă e să cred vreodată în puterea schimbării, aceasta trebuie să înceapă cu mine.

    În primul rând, am început să mă rog fierbinte pentru disciplină în propria viaţă, iar Dumnezeu mi-a răspuns. În al doilea rând, am început să merg la sală cu o prietenă. Am descoperit energia caldă care îţi dă satisfacţie după o bună sesiune de mişcare. Am fost inspirată de prietene care au slăbit şi de altele care erau foarte sportive.

    Într-o zi, o prietenă mi-a arătat câteva secrete simple de alergat şi, spre totala mea surpriză, am alergat un kilometru şi jumătate fără dificultate. Acel kilometru mi-a schimbat viaţa. Nu vreau să spun că dintotdeauna am murit de plăcere să alerg – nu-mi plăcea şi trebuia să mă forţez. Dar când veneam acasă de la alergat, eram ca drogată. Nu voiam să mai trăiesc fără alergat. Pe lângă rugăciunile pentru disciplină, am început să mă provoc pe mine însămi să renunţ la dulciuri şi la mâncărurile simple care conţineau carbohidraţi, despre care dintotdeauna am ştiut că îmi afectează glicemia. Îmi venea din ce în ce mai uşor să mă privez de lucruri care nu erau bune pentru mine şi mă determinam pe mine însămi să consum alimente care erau bune.

    La cea de-a 31-a aniversare a zilei de naştere, descoperisem cum era să te forţezi şi să transpiri şi să vrei să o iei de la capăt ziua următoare şi apoi următoarea. Descoperisem o putere la care doar visasem. În mai puţin de un an, nu doar că am pierdut un număr semnificativ de kilograme, dar alergam 12 kilometri fără oprire şi eram capabilă să fac lucruri la care înainte doar visasem. Chiar şi căsnicia mi se îmbunătăţise.

    Încă îmi vin în minte cuvintele unui cântec: „Toată forma pe care El o cere este să simţi nevoia de El” şi ştiam că trebuie să fac din forma spirituală o prioritate. Anul acesta, Dumnezeu mă ajută în această direcţie. Mi-a dat aripi şi nu îmi doresc decât să pot convinge toate femeile că forma fizică la care visează este categoric posibilă.

    Adel Arrabito Torres

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...