Conducere providenţială

V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc. – Isaia 46:4

Experienţele mele cu Dumnezeu au început din copilărie. Fiind foarte activă şi creativă, găseam cele mai năstruşnice idei de joacă; însă uneori acestea erau de-a dreptul periculoase. Cu o ocazie, am vrut să-i facem mamei o surpriză şi să facem gogoşi. După ce am frământat un aluat mai mult sau mai puţin complet, am aşezat pe aragaz o oală cu ulei, ca să se încingă. Eu şi sora mea, care era cu un an mai mare, nu ştiam că, după ce uleiul se încinge, orice încercare de a ne apropia devenea extrem de periculoasă. Şi, ca să fie tabloul complet, am uitat oala pe foc şi ne-am luat cu joaca.

După câteva minute bune, am simţit un miros înţepător de ars. Uleiul sfârâia deja foarte tare şi scotea un fum înecăcios. Ne-am apropiat speriate şi nu ştiam cum să remediem situaţia. Sora mea a stins focul, dar uleiul nu părea să se oprească din sărit şi sfârâit, aşa că mie, ca de obicei, mi-a venit o altă idee „salvatoare”. Am luat cu o cârpă oala de pe aragaz şi am pus-o în chiuvetă, apoi am dat drumul la apă rece peste uleiul încins. Îţi poţi imagina ce s-a întâmplat. Din ce în ce mai speriate, ne uitam amândouă din spatele uşii de la bucătărie cum uleiul sare pe pereţi. Într-un târziu mi-am făcut curaj, am intrat şi am scos oala din chiuvetă; dar am scăpat-o pe mochetă, pentru că era încă fierbinte. Uleiul încins s-a vărsat pe mochetă şi a ars-o instant. Locul unde a căzut oala s-a ars şi el. În acel moment, când deja în bucătărie nu se mai vedea nimic din cauza fumului, a intrat pe uşă vecina noastră mai în vârstă, care fusese lăsată să aibă grijă de noi. Îngrozită, a deschis ferestrele şi a stins focul mocnit, care ardea mocheta în continuare.

De același autor

Faptul că a intrat atunci pe uşă a fost salvarea noastră, pentru că eram atât de îngrozite că vom fi pedepsite de părinţi, încât nici prin cap nu ne-a trecut să ieşim din acel fum înecăcios. Părinţii au fost foarte îngrijoraţi când au venit acasă şi ne-au găsit în holul blocului în timp ce vecina, simţindu-se vinovată, încerca să reducă pagubele din bucătărie. Spre fericirea tuturor, singurul lucru cu adevărat distrus a fost mocheta, care a trebuit înlocuită.

Dumnezeu este un alt fel de bonă. El nu doar că nu ne lasă niciodată singuri, dar ne şi mustră cu dragoste. Problema este că uneori nu îl auzim, iar alteori nu vrem să-L ascultăm. Şi alegem viaţa care duce la incendiu, după care nu rămânem decât cu scrumul.

Alege azi să-L asculţi şi vei fi în siguranţă!

Grety Blotor

Comentariile sunt închise

Conducere providenţială 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.