Nu ţi-am dat eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face. Iosua 1:9
Acum câţiva ani, în cadrul unei întâlniri dedicate femeilor, vorbitoarea a sugerat să ne personalizăm textele biblice prin inserarea propriului nume în text. Făcând acest lucru, Iosua 1:9 sună aşa: „Carol, nu ţi-am dat Eu porunca să fii puternică şi curajoasă? Nu te teme, Carol, şi nici nu te descuraja, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge.” Îmi doresc să fi învăţat această lecţie cu ani în urmă.
Am mers trei semestre la facultate, apoi am întrerupt, ca să mă căsătoresc. Am muncit cât timp soţul meu a fost la facultate, până când s-a născut cea de-a doua fiică a noastră. Câţiva ani mai târziu, ne-am mutat în alt oraş, unde soţul meu a primit un nou loc de muncă. Întrucât aveam serviciu cu normă întreagă şi participam doar seara la cursuri, absolvirea mea părea foarte îndepărtată. M-am descurajat. Când consilierul facultăţii mi-a sugerat să particip la două cursuri pe semestru, ca să pot absolvi în cinci ani, nu în zece, i-am urmat sfatul.
Anumite probleme maritale s-au sfârşit printr-un divorţ, iar eu m-am trezit în situaţia de mamă singură şi ocupată. Îmi plăcea să învăţ, dar parţial eram îngrozită de ideea de a munci cu normă întreagă şi de a urma şi cursuri vreme de cinci ani. Apoi Dumnezeu m-a inspirat să explorez opţiunea de a urma facultatea la zi. Imaginează-ţi surprinderea mea când am aflat că primeam suficienţi bani cât să îmi plătesc facultatea şi să acopăr cheltuielile noastre de zi cu zi. Am completat actele de ajutor financiar şi mi-am făcut planuri legate de ce cursuri să urmez în primul semestru.
Angajatorul meu mi-a oferit concediu pentru un an. Colegii de serviciu au organizat o masă comună de adio şi mi-au oferit sfaturi, îmbrăţişări, cadouri şi urări. Deşi frecventasem aceeaşi facultate la cursurile de seral, eram nerăbdătoare pe măsură ce mă apropiam tot mai mult de statutul de studentă la zi.
După un an, patronul meu m-a întrebat dacă eram pregătită să revin la serviciu. Am ales să termin facultatea, nu să mă întorc la muncă. Dumnezeu m-a binecuvântat o dată în plus: am primit indemnizaţie de şomaj. Am absolvit în luna mai, următorul an, şi sunt foarte recunoscătoare că am acţionat cu mult curaj şi convingere, aşa cum îmi poruncise Dumnezeu. Cu adevărat a fost alături de mine pe tot parcursul drumului.
Gândindu-mă în urmă la viaţa mea, îmi dau seama că Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. M-a impulsionat, m-a îndrumat şi a aşteptat cu răbdare să aud şi să acţionez întocmai. Şi m-a ajutat să înţeleg ce doreşte El să fac.
Carol Jean Marino
