Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. – 1 Petru 5:7
Recent m-am mutat din Statele Unite în ţara natală, Brazilia. După ce am locuit şapte ani în America, nu am fost sigură că mă voi readapta la viaţa din Brazilia. Din acest motiv, când prietenii îmi ofereau cadou animale de companie, trebuia să le refuz, deşi dintotdeauna am iubit animalele. În special câinii.
În timp ce mă luptam cu decizia de a rămâne sau nu, Dumnezeu mi-a arătat că are planuri cu mine în Brazilia, folosindu-Se de diferite situaţii pentru a mă ţine legată de acest loc. Unul dintre mijloace a fost Lili, o frumoasă căţea pe care am găsit-o abandonată în drum spre biserică, într-o sâmbătă dimineaţa. Lili era întotdeauna veselă, timidă şi prietenoasă. M-am bucurat de compania ei.
Într-o zi de iarnă, tocmai mă întorceam de la un concert, unde se intonase o superbă cantată, şi ca de obicei am mângâiat-o pe Lili, care m-a întâmpinat la uşă. Dar ce simt eu aici? Mi-am zis, simţind o umflătură de mărimea unei bile. O, nu, ce e asta? Luni, foarte devreme, veterinarul m-a liniştit şi mi-a dat medicamente. Uşurată, am mers înainte cu planul de a merge la universitate pentru o lună, la un curs postuniversitar. În luna ianuarie, când am revenit, umflătura era de zece ori mai mare. Doamne, ajutor! Ai milă! Ziua următoare, a trebuit să o operez pe Lili. De data aceasta, veterinarul m-a speriat. Câteva analize au scos la iveală câteva dezechilibre hormonale alarmante. O lună mai târziu, a trebuit operată din nou. Am strigat din nou la Domnul, Creatorul meu şi al animalelor. Doamne, nu vreau să o văd pe Lili suferind! Mă durea sufletul văzând cum agonizează animalul care odată fusese fericit şi jucăuş. În acest punct, Domnul mi-a spus să merg la un alt veterinar.
În luna mai a acelui an, Lili a fost operată din nou. Sarcomul a revenit şi unele organe au trebuit extirpate împreună cu tumoarea. Medicul era îngrijorat. În seara operaţiei, aveam nevoie să aud din nou glasul lui Dumnezeu. Era într-o vineri şi, pentru meditaţia spirituală de seară, mi-am deschis cartea devoţională la 4 noiembrie, unde am citit: „Te temi de vreo boală?” Da, eu mă temeam. Medicul medicilor deţinea controlul. Spre slava lui Dumnezeu, Lili şi-a revenit, iar eu am putut să dau mărturie şi să fac lucrare misionară în clinica unde era ea. Acum e din nou luna septembrie şi Lili se simte foarte bine. Continuăm să facem analize şi tratamente ca să controlăm nivelul hormonal. Zona unde tumoarea a apărut de două ori este acum curată. Slavă Domnului!
Eloisa da Silva Monken
