Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.- Isaia 55:7
E uşor să te pierzi în graba rutinei zilnice: să te trezeşti şi să faci duş înainte ca adolescentul de 16 ani să intre el la duş şi să consume toată apa caldă; să trezeşti un copil de patru ani şi să auzi toate motivele pentru care nu vrea să se ducă la bonă; apoi vine rândul copilului mic – să îi schimbi scutecul şi să îl îmbraci. Haine groase, fulare, mănuşi, jucării speciale şi, bineînţeles, nu uita pachetele cu mâncare! Micul dejun? Nu e timp de aşa ceva. Trebuie să fim în maşină şi să pornim la drum. Copiii trebuie lăsaţi care unde trebuie şi sărutaţi de la revedere. Încă o zi în care cresc, se joacă şi învaţă fără mine.
Mă îndrept spre şcoală, unde am elevi care aşteaptă de la mine să fiu un exemplu de profesionalism, tact şi calm. La rândul meu, e timpul să predau o lucrare încheiată la ora 2 dimineaţa, în care îmi împărtăşesc „infinita înţelepciune” în domeniul afacerilor.
Ziua se încheie cu luatul copiilor acasă şi cu o serie de cumpărături, cu gătitul cinei şi curăţenie, baia făcută băieţilor mici şi o conversaţie cu băiatul cel mare despre nedreptatea din lumea asta. Mă pregătesc pentru a doua zi, pun o maşină de rufe la spălat, îmi sărut soţul obosit şi îi spun noapte bună, după care pun pleoapă pe pleoapă pentru un scurt somn până dimineaţă.
De multă, prea de multă vreme mă convinsesem că nu există timp pentru devoţional şi pentru rugăciune! O, câtă nevoie aveam de puterea şi îndrumarea lui Dumnezeu, dar nu îmi dădeam seama! Îndurătorul Tată ceresc căruia Îi slujesc m-a adus – cu multă blândeţe – în punctul de a înţelege câtă nevoie am de El, şoptindu-mi vorbe blânde de încurajare, până când am cedat.
O, cât de bine e să stau liniştită în Domnul, să petrec timp cu Salvatorul meu! Activitatea mea zilnică nu s-a schimbat prea mult. Am încă mult prea multe solicitări pentru cât timp am, dar acum le las toate în seama Domnului şi, cumva, poartă El de grijă. Viaţa e mult mai uşor de administrat când o laşi în seama Atotputernicului Împărat al Împăraţilor. Am descoperit că şi doar cu o jumătate de oră de devoţiune personală şi rugăciune în fiecare dimineaţă şi cu o rugăciune fierbinte în fiecare seară se pot realiza mult mai multe în acelaşi interval de timp, dar cu mult mai puţin stres şi agitaţie. Doamne, Îţi mulţumesc!
Tammy Jamieson
