Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.1 Corinteni 12:12-13
Crescând într-o familie creştină, îmi amintesc discuţiile despre darurile sau talentele pe care ni le-a dat Dumnezeu fiecăruia. Mie mi se părea că nu aveam niciun dar dintre cele menţionate în 1 Corinteni 12; acest lucru mă făcea să mă simt insuficient de bună şi să îmi pun la îndoială relaţia cu Dumnezeu. Eram invidioasă pe darurile evidente ale altora, care aveau talent la muzică, aveau realizări academice, aveau aptitudini de conducători sau darul vindecării. În timpul primilor ani de viaţă, darul meu mi se părea nedefinit sau invizibil.
În primul an de facultate, primul an departe de casă, fiindu-mi dor de familie, m-am hotărât să fac „colecţie de personalităţi”. Mi-am propus să-mi găsesc ceva în comun cu toţi cei pe care îi întâlneam în rutina mea zilnică. În virtutea acestei ţinte, am fost din plin binecuvântată să le fiu de ajutor unor oameni cu o varietate de nevoi. În cadrul relaţiei mele cu Dumnezeu, mi-am dezvoltat instinctul de a şti când să ajut.
Prin urmare, am întâlnit oameni din multe culturi, religii, etnii şi în diferite situaţii socioeconomice; am avut onoarea de a-l întâlni pe Benjamin Netanyahu, în Denver, şi pe Shimon Peres, când am fost la Ierusalim. Am fost în Cuba, cu o viză specială, să duc materiale medicale. Peste tot în lume am întâlnit oameni interesanţi şi am fost în situaţia de a veni în ajutor atunci când era nevoie. Am stat cu membrii familiei şi cu prietenii bolnavilor sau ai muribunzilor, am intervenit pentru rezolvarea dificultăţilor în relaţiile prietenilor şi vecinilor.
Experienţa mea de viaţă m-a învăţat că, dacă rămân fidelă unei relaţii zilnice cu Providenţa, cu îndrumarea din partea lui Dumnezeu, sunt recompensată cu cele mai frumoase experienţe şi şanse de a fi de folos altora, în numele Său, în fiecare zi şi cu oricine vin în contact.
După cum se spune în 1 Corinteni 12, suntem cu toţii o parte importantă a trupului şi nimeni nu e mai important decât altcineva. Sunt mândră că am învăţat să îmi folosesc darul încurajării şi al dăruirii cu generozitate şi, prin harul lui Dumnezeu, sunt mândră că l-am pus în practică cu fiecare ocazie. Te-aş încuraja şi pe tine să îl rogi pe Dumnezeu să te ajute să îţi descoperi şi să îţi foloseşti zilnic talentele/darurile.
Jan Wall Rosen
