Drumul spre casă

    Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. – Psalmii 23:6

    Cunoşteam aleea de ani de zile. Era doar vorba de casa noastră! Însă eram în situaţia de a ne muta într-un nou oraş, la un nou serviciu şi la o nouă şcoală. Firma de mutări eliberase toate camerele şi încărcase toate cutiile. Totuşi casa era plină până la refuz de amintiri peste amintiri frumoase. Fiecare perete şi fiecare fereastră din casa noastră vorbeau despre căldura poveştii trăite de noi aici; fiecare încăpere conţinea o bucată din noi. Pe bufetul din bucătărie am făcut pachete pentru şcoală, pe holuri am alergat picurând de pe noi apă din piscină, în baie am stat prea mult dimineaţa, iar în sufragerie am urmărit cu toţii buletinul meteo. Ca doamnă a casei, exista o parte din mine care considera că acasă, în casa noastră, era domeniul meu special. Soţul meu petrecea săptămâni întregi la muncă, iar fiica mea petrecea săptămâni întregi la şcoală. Eu petreceam săptămâni ocupându-mă de toate ungherele şi necesităţile casei. Domeniul meu era în schimbare acum, iar eu nu eram sigură cum o să mă schimb odată cu el.

    Unul dintre angajaţii firmei de mutări a venit şi mi-a spus: „Cred că asta e tot.” M-am uitat la el, apoi la imensitatea de camion care reunea camerele casei într-un uriaş paralelipiped necuviincios pe patru roţi. În ciuda politicosului meu mulţumesc, îmi venea să spun: „Nu, asta n-are cum să fie tot. Pentru că aici e acasă.” Ulterior mi-a explicat că vor face transportul şi ne vom întâlni la noua adresă dimineaţa următoare.

    Cu mizerie pe blugi şi în mirosul de detergenţi care impregna aerul, hoinăream cu lacrimi în ochi prin casa noastră. Mi-am trecut palma peste aragaz şi apoi peste peretele preferat din sufragerie. Sosise vremea să plecăm. Sosise vremea să ne punem încrederea în Isus şi să demarăm spre un nou capitol. Era timpul să păşim prin credinţă. Era timpul de renunţare şi de mers înainte cu mult curaj. Era timpul de a face progrese.

    Mă uit înapoi convinsă că trebuie să renunţ la toate posesiunile pământeşti şi să mă angajez într-o relaţie profundă cu imutabilul meu Isus. El nu S-ar fi putut muta înăuntru, dacă nu m-aş fi mutat eu afară. Fie ca toate cuvintele pe care le aud, în momente de schimbare sau de stagnare, să fie în seninătatea umilelor Sale cuvinte: Sufletul tău se va simţi cel mai acasă dacă îţi construieşti domeniul în Mine. Roagă-Mă să îţi binecuvântez casa pământească şi să te ajut. Încredinţează-Mi Mie sentimentele tale fluctuante. Ştii că, oriunde am merge împreună, te pot folosi, dacă Mă laşi să te folosesc. Fiica Mea, doar Eu sunt drumul spre casă! Isus.

    Heather VandenHoven

    Drumul spre casă - 2017. Sufletul tău se va simţi cel mai acasă dacă îţi construieşti domeniul în Isus. Roagă-te să îţi binecuvânteze casa pământească şi să te ajute. Încredinţează-I sentimentele tale fluctuante. Ştii că, oriunde veți merge împreună, El te pot folosi, dacă Îl laşi să te folosescă.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Ca un copilaș

    Ce fericire să-i avem pe acești micuți care ne învață atât de multe despre noi înșine, despre viața însăși și despre cum să relaționam cu Tatăl nostru ceresc! Mă simt foarte binecuvântată! Ajută-mă, Doamne, să devin ca un copilaș!

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...