Drumul spre casă

    Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. – Psalmii 23:6

    Cunoşteam aleea de ani de zile. Era doar vorba de casa noastră! Însă eram în situaţia de a ne muta într-un nou oraş, la un nou serviciu şi la o nouă şcoală. Firma de mutări eliberase toate camerele şi încărcase toate cutiile. Totuşi casa era plină până la refuz de amintiri peste amintiri frumoase. Fiecare perete şi fiecare fereastră din casa noastră vorbeau despre căldura poveştii trăite de noi aici; fiecare încăpere conţinea o bucată din noi. Pe bufetul din bucătărie am făcut pachete pentru şcoală, pe holuri am alergat picurând de pe noi apă din piscină, în baie am stat prea mult dimineaţa, iar în sufragerie am urmărit cu toţii buletinul meteo. Ca doamnă a casei, exista o parte din mine care considera că acasă, în casa noastră, era domeniul meu special. Soţul meu petrecea săptămâni întregi la muncă, iar fiica mea petrecea săptămâni întregi la şcoală. Eu petreceam săptămâni ocupându-mă de toate ungherele şi necesităţile casei. Domeniul meu era în schimbare acum, iar eu nu eram sigură cum o să mă schimb odată cu el.

    Unul dintre angajaţii firmei de mutări a venit şi mi-a spus: „Cred că asta e tot.” M-am uitat la el, apoi la imensitatea de camion care reunea camerele casei într-un uriaş paralelipiped necuviincios pe patru roţi. În ciuda politicosului meu mulţumesc, îmi venea să spun: „Nu, asta n-are cum să fie tot. Pentru că aici e acasă.” Ulterior mi-a explicat că vor face transportul şi ne vom întâlni la noua adresă dimineaţa următoare.

    Cu mizerie pe blugi şi în mirosul de detergenţi care impregna aerul, hoinăream cu lacrimi în ochi prin casa noastră. Mi-am trecut palma peste aragaz şi apoi peste peretele preferat din sufragerie. Sosise vremea să plecăm. Sosise vremea să ne punem încrederea în Isus şi să demarăm spre un nou capitol. Era timpul să păşim prin credinţă. Era timpul de renunţare şi de mers înainte cu mult curaj. Era timpul de a face progrese.

    Mă uit înapoi convinsă că trebuie să renunţ la toate posesiunile pământeşti şi să mă angajez într-o relaţie profundă cu imutabilul meu Isus. El nu S-ar fi putut muta înăuntru, dacă nu m-aş fi mutat eu afară. Fie ca toate cuvintele pe care le aud, în momente de schimbare sau de stagnare, să fie în seninătatea umilelor Sale cuvinte: Sufletul tău se va simţi cel mai acasă dacă îţi construieşti domeniul în Mine. Roagă-Mă să îţi binecuvântez casa pământească şi să te ajut. Încredinţează-Mi Mie sentimentele tale fluctuante. Ştii că, oriunde am merge împreună, te pot folosi, dacă Mă laşi să te folosesc. Fiica Mea, doar Eu sunt drumul spre casă! Isus.

    Heather VandenHoven

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...