Felul meu şi felul lui Dumnezeu

Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin. – Efeseni 3:20,21

Te-ai rugat vreodată Domnului pentru o problemă şi l-ai spus şi cum să o rezolve?

Eu, da, şi probabil că l-a fost tare milă de mine pentru cât de mult l-am subestimat puterea.

Familia mea tocmai definitiva un curs de limba franceză pe termen scurt în Franţa şi se pregătea să plece în Camerun, în misiune. Umplând cutii şi valize, am început să îmi fac griji cu privire la kilogramele bagajelor, întrucât păream să nu mai termin de împachetat. Cărţi de gramatică, oale, cratiţe, haine – toate ocupau spaţiu şi adăugau ceva la kilograme. Soţul meu şi doi dintre copiii noştri (celălalt băiat al nostru plecase din Franţa mai devreme) nu puteau lua decât 80 de kilograme fără taxe suplimentare. În acea seară, m-am rugat fierbinte: „Doamne, avem prea multe bagaje. Mâine, la aeroport, nu vrei să trimiţi un pasager care nu are bagaj deloc, ca să putem folosi kilogramele care i s-ar permite lui?” Cel puţin aşa s-ar fi redus cheltuielile noastre cu taxele pentru bagajul suplimentar. M-am dus la culcare conştientă de pacea care mi-a inundat inima.

Dimineaţa următoare, când administratorul şcolii a venit să ne ducă cu maşina la aeroport, s-a uitat la bagaje şi a întrebat:

– Voi aţi pus pe cântar toate astea? Vrând probabil să se asigure că avem suficienţi bani să achităm transportul pentru tot.

Am dat din cap negativ. La ghişeul de check-in din aeroportul din Geneva, angajata şi-a rotit bine de tot capul ca să poată cuprinde cu privirea bagajele noastre.

De același autor

– Asta e tot? a întrebat ea.

În timp ce puneam bagajele pe cântar, mi-am ţinut respiraţia. Acul s-a oprit la 176. Am mormăit ceva despre faptul că în Africa îţi trebuie multe lucruri.

– Păi, pot să vă mai dau 20 de kilograme pentru fiecare pasager, ajungând la 160 de kilograme, a spus ea. Nu trebuie să plătiţi decât 16 kilograme în plus.

– Vă mulţumesc foarte mult, am exclamat eu, adresându-mă atât angajatei, cât şi Domnului.

Dar Domnul încă nu terminase.

– Aşteptaţi un pic! a spus doamna de la ghişeu, plecând şi revenind după câteva minute. Şeful meu spune că nu trebuie să mai plătiţi cele 16 kilograme.

Îmi venea să o iau în braţe. Am recunoscut în faţa lui Dumnezeu că soluţia Lui o depăşea pe a mea.

Bienvisa Ladion Nebres

Comentariile sunt închise

Felul meu şi felul lui Dumnezeu 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.