Îngerul meu artist de pe Kilimanjaro

    Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. – Psalmii 91:11

    Zorii acelei zile de vineri se arătau perfect, iar grupul nostru de 13 misionari (cu vârste între 18 şi 57 de ani) din Kenya, Malawi şi Zambia se pregătea pentru o ascensiune de cinci zile pe muntele Kilimanjaro, din Africa de Est. Un munte acoperit de zăpadă, deşi aflat la ecuator, Kilimanjaro se ridică la aproape 6.000 de metri şi este pe lista cu puncte obligatoriu de atins a alpiniştilor din întreaga lume. Ascensiunea noastră pe cel mai înalt munte din Africa a început într-un sat prăfuit de la graniţa Kenyei. Dincolo de sat, poteca se îngusta şi şerpuia prin forme de vegetaţie care se schimbau odată cu altitudinea.

    După ce am petrecut Sabatul într-o peşteră, am început să urcăm duminică, mai lent, spre Kibo Hut, dincolo de lizieră. Luni dimineaţa, la ora 2, înfofoliţi în numeroase straturi de haine, ne târâiam picioarele prin pietriş; unii dintre noi resimţeau efectele aerului rarefiat. Doi paşi înainte, unul înapoi, doi paşi înainte – sus, pe cărarea şerpuitoare. Soţul meu mă încuraja din faţă şi, încetul cu încetul, am ajuns în vârf. De deasupra norilor, soarele a explodat într-o splendoare care îţi tăia răsuflarea şi făcea să scânteieze gheţarii. Ne atinseserăm obiectivul.

    La scurt timp, ne-am început coborârea printr-o zonă cu bolovani cât roata de tractor. Alpiniştii deshidrataţi aflaţi încă pe munte aveau nevoie de apă şi medicamente, iar soţul meu s-a grăbit să meargă la peşteră să ceară ajutor. Ajungând la un platou, el şi-a continuat drumul, iar eu l-am urmat mai încet. Cum poteca vira la stânga şi în jos, a făcut o buclă, apoi a dispărut.

    Urmând poteca în linişte, sub cerul imens care începea să se întunece, brusc mi-am dat seama că am pierdut drumul. Speriată, m-am uitat în jur, cu inima cât un purice. Apoi am observat nişte desene făcute cu băţul în pietriş – inimi, feţe zâmbitoare – de-a lungul cărării, ca să nu mă abat de la potecă. Ce soţ minunat am! m-am gândit. Să facă el desene de-a lungul drumului, ca să îmi arate pe unde trebuie să o iau!

    Soarele apunea, iar eu şchiopătam pe cărare; rouă rece se forma pe vegetaţie. M-am aşezat pe o piatră, să îl aştept să se întoarcă. Când s-a întors, am bâjbâit printre tufişuri împreună. „Nu îmi vine să cred că ai desenat toate acele semne pentru mine de-a lungul cărării!” am rostit eu, în timp ce ni se împleticeau picioarele.

    Dar el nici nu desenase nimic, nici nu văzuse nimic. Nu făcuse decât să se întoarcă, să îmi facă cu mâna, apoi să dispară. Şi nimeni nu trecuse între noi. Sunt sigură că îngerul meu artist a trecut înaintea mea, încântat să îmi arate drumul, păzindu-mi paşii, purtându-mi de grijă.

    Beverly Campbell Pottle

    Îngerul meu artist de pe Kilimanjaro - 2017. Dar el nici nu desenase nimic, nici nu văzuse nimic. Nu făcuse decât să se întoarcă, să îmi facă cu mâna, apoi să dispară. Şi nimeni nu trecuse între noi. Sunt sigură că îngerul meu artist a trecut înaintea mea, încântat să îmi arate drumul, păzindu-mi paşii, purtându-mi de grijă.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Țărmul păcii

    Ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii.

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Publicate astăzi

    Cinci fecioare neînțelepte

    Neînțelept nu este cel ce nu a avut posibilitatea să învețe sau să se pregătească, ci acela care a considerat că e suficient să știi și să ai valori, dar să nu te deranjezi să le folosești. Lipsa înțelepciunii poate să însemne uneori comoditate, alteori poate fi egală cu superficialitatea; se poate rezuma la pregătire pe jumătate sau la speranța că voi avea „noroc”. Un simplu simț al administrării chibzuite le-a salvat pe cele cinci fecioare de la o așteptare ratată, inutilă.

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Ţepuşul din carne

    Poate că Dumnezeu îngăduie durere în viața ta ca să corecteze anumite trăsături de caracter. Dacă acesta este cazul, mergi înainte ca Pavel sau ca David, nu în puterea ta, ci datorită influenței miraculoase a Creatorului care lucrează în tine.

    Eu, un salvator?

    Doamne, îți stau la dispoziție ca o umilă unealtă prin care să lucrezi la salvarea copiilor și a tinerilor! PROVOCARE: Alege unul sau mai mulți copii lipsiți de șansa unui cămin care să îi apropie de Domnul și oferă-te Lui ca să te folosească la salvarea acestora!

    A szemek kívánsága

    „Én pedig azt mondom néktek, hogy valaki asszonyra tekint gonosz kívánságnak okáért, immár paráználkodott azzal...