O incredibilă bătaie în uşă

Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. – Matei 7:7

Era vara anului 2007 în Waterloo, Ontario, Canada. După altarul de închinare de dimineaţă, soţul meu, Albert, mi-a spus că Duhul Sfânt îl convinsese că ceva lipsea din trăirea lui spirituală şi m-a întrebat dacă nu vreau să mă rog cu el ca să găsească adevărul înainte de a muri. Am fost de acord, dar partea cu „înainte de a muri” nu am înţeles-o. Bolnav nu era.

În luna septembrie, am mers în Freeport, Bahamas, la reşedinţa noastră de iarnă de 23 de ani. Într-o zi, în timp ce ne plimbam pe plajă, Albert a strigat către Domnul: „Doamne, Te rog, arată-mi adevărul înainte de a muri.” Am rămas stupefiată. Când ne-am întors în apartament, am decis să ne uităm la televizor şi să ne odihnim înainte de cină. Am pornit aşadar televizorul şi am auzit un predicator spunând: „Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele; dacă încălcaţi una, le-aţi încălcat pe toate.”

De același autor

Aceste cuvinte ne-au lovit ca un uragan. Amândoi am început să plângem. Amândoi am spus: „Acesta este adevărul pe care îl aşteptam. Îţi mulţumim, Doamne!” Când s-a ridicat, Albert a spus: „Trebuie să începem să mergem la o biserică adventistă.” Aşa că l-a sunat pe Ted Rahming, care ne invitase la biserica lui cu 21 de ani în urmă; el era pastor asistent. Albert a tot sunat, dar nu răspundea nimeni.

La câteva minute după ce Albert a încetat să mai sune, cineva a bătut la uşă. Era Ted Rahming şi soţia lui, Carmen. Ce programare divină! Ei ne-au spus că fuseseră la noi de dimineaţă, dar că nu ne găsiseră acasă. Voiau să ne invite în tabăra organizată de ei. Noi însă aveam pentru ei veşti şi mai bune. Dacă ar fi venit înainte să ne convertim, le-am fi dat acelaşi răspuns de acum 21 de ani: „Lăsaţi-ne în pace, pentru că voi sunteţi legalişti.” Cu lacrimi în ochi, ne-au spus că, vreme de 21 de ani, nu au încetat nicio clipă să se roage pentru noi.

Anul următor am fost botezaţi. În următoarea lună septembrie, am mers din nou în Bahamas. După aproximativ şase luni, s-a produs o inundaţie în cartierul nostru, iar Albert s-a extenuat în încercarea de a repune lucrurile în ordine. În Sabatul următor, seara, s-a prăbuşit şi a murit la scurt timp. Înainte să-şi dea ultima suflare, a spus: „La revedere, iubita mea! Ne vedem dimineaţă!” Şi îl voi vedea. Albert a murit ştiind că Isus murise pentru a-l salva pe el. Slavă lui Dumnezeu!

Nena A. Wirth

Comentariile sunt închise

O incredibilă bătaie în uşă 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
v