Articolul precedentAlcoolul tocește mintea
    Articolul următorDate despre fitochimicale

    Înfruntând moartea cu împăcare

    Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. – Psalmii 23:4

    Îmi aduc aminte foarte clar dimineaţa de 23 septembrie 2011. Soţul meu, Jonathan, şi cu mine tocmai ne terminaserăm alergarea de dimineaţă pe pista din cartierul nostru. Apoi am plecat la cumpărături când, dintr-odată, el a început să tremure şi să aibă frisoane. Cu o zi înainte, i se prelevase o biopsie de la prostată, procedură care decursese bine. M-am alarmat de-a dreptul când a început să se scuture din toate încheieturile şi să respire accelerat. Am fugit la cel mai apropiat spital. Pe drum, a început să delireze. Fiind eu însămi medic, am conştientizat gravitatea situaţiei şi am început să-mi fac ceva griji. La scurt timp după ce am ajuns la Urgenţe, i s-au pus comprese reci pe tot corpul, pentru a-i scădea temperatura, ce ajunsese la 40,5 grade Celsius. Tensiunea îi scăzuse la 70/40 şi se menţinea mică. Intrase în şoc septic, ceea ce ar fi putut să ducă la cedarea anumitor organe şi apoi la moarte. Prognosticul nu era bun şi mi-am dat seama că îmi puteam pierde soţul. Pentru mine, a fost cu adevărat o experienţă de „umblare prin valea umbrei morţii”. Totuşi, conştientă total de ceea ce s-ar putea întâmpla în scurt timp, mintea îmi era împăcată. Ştiam că Dumnezeu deţine controlul. „Toiagul şi nuiaua” Sa m-au încurajat.

    S-au făcut eforturi pentru ridicarea tensiunii lui Jonathan prin administrarea de patru litri de lichide. Când acestea au devenit insuficiente, au fost introduse vasopresoare. După ceea ce mi s-a părut a fi un timp îndelungat, Jonathan a fost stabilizat şi transferat la Terapie intensivă. Din nefericire, toate lichidele administrate pentru surescitare i-au cauzat congestie cardiacă. Atunci a primit diuretice, ca să scoată din corp tot excesul de lichid, fapt care i-a generat un grav dezechilibru electrolitic, ce a trebuit rezolvat. După cinci zile de spitalizare, a fost externat. Trebuia să îi administrez antibiotice intravenos la fiecare opt ore, timp de zece zile, ca să ne asigurăm că scăpăm de bacteria superrezistentă la antibiotice care i-a generat septicemia. Îl laud pe Domnul pentru revenirea soţului meu şi pentru rezultatul negativ al biopsiei.

    Poate că te confrunţi şi tu cu vremuri grele şi treci prin valea umbrei morţii, fie la nivel fizic, fie la nivel spiritual. Acele momente pot fi pline de incertitudine şi nelinişte. Prinde curaj, căci Dumnezeu poate într-adevăr să îţi dea pacea!

    Katheleen Kiem Hoa Oey Kuntaraf

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...