Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. – Psalmii 23:4
Îmi aduc aminte foarte clar dimineaţa de 23 septembrie 2011. Soţul meu, Jonathan, şi cu mine tocmai ne terminaserăm alergarea de dimineaţă pe pista din cartierul nostru. Apoi am plecat la cumpărături când, dintr-odată, el a început să tremure şi să aibă frisoane. Cu o zi înainte, i se prelevase o biopsie de la prostată, procedură care decursese bine. M-am alarmat de-a dreptul când a început să se scuture din toate încheieturile şi să respire accelerat. Am fugit la cel mai apropiat spital. Pe drum, a început să delireze. Fiind eu însămi medic, am conştientizat gravitatea situaţiei şi am început să-mi fac ceva griji. La scurt timp după ce am ajuns la Urgenţe, i s-au pus comprese reci pe tot corpul, pentru a-i scădea temperatura, ce ajunsese la 40,5 grade Celsius. Tensiunea îi scăzuse la 70/40 şi se menţinea mică. Intrase în şoc septic, ceea ce ar fi putut să ducă la cedarea anumitor organe şi apoi la moarte. Prognosticul nu era bun şi mi-am dat seama că îmi puteam pierde soţul. Pentru mine, a fost cu adevărat o experienţă de „umblare prin valea umbrei morţii”. Totuşi, conştientă total de ceea ce s-ar putea întâmpla în scurt timp, mintea îmi era împăcată. Ştiam că Dumnezeu deţine controlul. „Toiagul şi nuiaua” Sa m-au încurajat.
S-au făcut eforturi pentru ridicarea tensiunii lui Jonathan prin administrarea de patru litri de lichide. Când acestea au devenit insuficiente, au fost introduse vasopresoare. După ceea ce mi s-a părut a fi un timp îndelungat, Jonathan a fost stabilizat şi transferat la Terapie intensivă. Din nefericire, toate lichidele administrate pentru surescitare i-au cauzat congestie cardiacă. Atunci a primit diuretice, ca să scoată din corp tot excesul de lichid, fapt care i-a generat un grav dezechilibru electrolitic, ce a trebuit rezolvat. După cinci zile de spitalizare, a fost externat. Trebuia să îi administrez antibiotice intravenos la fiecare opt ore, timp de zece zile, ca să ne asigurăm că scăpăm de bacteria superrezistentă la antibiotice care i-a generat septicemia. Îl laud pe Domnul pentru revenirea soţului meu şi pentru rezultatul negativ al biopsiei.
Poate că te confrunţi şi tu cu vremuri grele şi treci prin valea umbrei morţii, fie la nivel fizic, fie la nivel spiritual. Acele momente pot fi pline de incertitudine şi nelinişte. Prinde curaj, căci Dumnezeu poate într-adevăr să îţi dea pacea!
Katheleen Kiem Hoa Oey Kuntaraf
