Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. – Proverbele 16:3
Era octombrie 1982 când s-a concretizat chemarea mea de a fi profesoară de engleză la Academia Adventistă Wollega, din Etiopia. Pe atunci, eram secretara decanului la Colegiul Uniunii din Filipine (PUC – în prezent Universitatea Adventistă a Filipinelor).
Din când în când, mergeam la Manilla să rezolv cu actele. Într-o seară de vineri, am întârziat cu revenirea la PUC, care se află la cel puţin două ore depărtare de Manilla. Când am ajuns în Balibago, cartierul de unde se pleacă spre colegiu, era trecut de ora 7 seara. În mod normal, la ora aceea circulau încă jeepney (mijlocul local de transport în Filipine), dar când i-am întrebat pe localnici de o cursă până la destinaţia mea, aceştia mi-au spus că ultimul jeepney plecase cu câteva minute înainte să ajung eu.
Mâncând într-un restaurant din apropiere, doi militari au auzit întrebarea mea şi s-au oferit să mă ducă ei. Camp Castaneda se află la doar câţiva kilometri depărtare de colegiu, iar ei aveau maşină. Le-am refuzat cu respect oferta şi m-am rugat lui Dumnezeu să ajung în siguranţă la colegiu.
La scurt timp, m-a strigat un tânăr. Era student şi căuta şi el să ajungă la şcoală, l-am spus despre oferta celor doi militari, iar el m-a rugat să îi întreb dacă îl iau şi pe el. Unul dintre bărbaţi mi-a apucat geanta şi mi-a spus că oferta era doar pentru mine. Mi-am tras geanta, el nu i-a dat drumul, aşa că trăgeam amândoi de ea. Chiar atunci studentul a observat maşina de aprovizionare a colegiului şi a fluierat după ea, spunând că şi noi avem nevoie să ajungem la colegiu. Apoi a alergat să mă salveze şi amândoi am urcat în maşină.
Ce sperietură am tras! Nu am fost niciodată aşa speriată ca atunci. Nici nu îmi pot imagina ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă mergeam cu beţivii aceia doi. În 1982, tot drumul dintre Balibago şi PUC era străjuit pe ambele părţi de trestie de zahăr înaltă. Când mă gândesc, sunt convinsă că n-a fost doar planul meu, ci şi al lui Dumnezeu să îi slujesc ca misionară în Etiopia, unde am slujit 18 ani ca profesoară de engleză, bibliotecară şi dirijoare de cor. Îl laud pe Dumnezeu că m-a scos din necaz şi mi-a dat ocazia să Îi slujesc într-o ţară străină, I-am încredinţat Lui planurile mele, iar El m-a ajutat să reuşesc.
Forsythia Catene Galgao
