Articolul precedentSoluția la problema păcatului
    Articolul următorPuțin râs

    Ocazia

    Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. – Proverbele 16:3

    Era octombrie 1982 când s-a concretizat chemarea mea de a fi profesoară de engleză la Academia Adventistă Wollega, din Etiopia. Pe atunci, eram secretara decanului la Colegiul Uniunii din Filipine (PUC – în prezent Universitatea Adventistă a Filipinelor).

    Din când în când, mergeam la Manilla să rezolv cu actele. Într-o seară de vineri, am întârziat cu revenirea la PUC, care se află la cel puţin două ore depărtare de Manilla. Când am ajuns în Balibago, cartierul de unde se pleacă spre colegiu, era trecut de ora 7 seara. În mod normal, la ora aceea circulau încă jeepney (mijlocul local de transport în Filipine), dar când i-am întrebat pe localnici de o cursă până la destinaţia mea, aceştia mi-au spus că ultimul jeepney plecase cu câteva minute înainte să ajung eu.

    Mâncând într-un restaurant din apropiere, doi militari au auzit întrebarea mea şi s-au oferit să mă ducă ei. Camp Castaneda se află la doar câţiva kilometri depărtare de colegiu, iar ei aveau maşină. Le-am refuzat cu respect oferta şi m-am rugat lui Dumnezeu să ajung în siguranţă la colegiu.

    La scurt timp, m-a strigat un tânăr. Era student şi căuta şi el să ajungă la şcoală, l-am spus despre oferta celor doi militari, iar el m-a rugat să îi întreb dacă îl iau şi pe el. Unul dintre bărbaţi mi-a apucat geanta şi mi-a spus că oferta era doar pentru mine. Mi-am tras geanta, el nu i-a dat drumul, aşa că trăgeam amândoi de ea. Chiar atunci studentul a observat maşina de aprovizionare a colegiului şi a fluierat după ea, spunând că şi noi avem nevoie să ajungem la colegiu. Apoi a alergat să mă salveze şi amândoi am urcat în maşină.

    Ce sperietură am tras! Nu am fost niciodată aşa speriată ca atunci. Nici nu îmi pot imagina ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă mergeam cu beţivii aceia doi. În 1982, tot drumul dintre Balibago şi PUC era străjuit pe ambele părţi de trestie de zahăr înaltă. Când mă gândesc, sunt convinsă că n-a fost doar planul meu, ci şi al lui Dumnezeu să îi slujesc ca misionară în Etiopia, unde am slujit 18 ani ca profesoară de engleză, bibliotecară şi dirijoare de cor. Îl laud pe Dumnezeu că m-a scos din necaz şi mi-a dat ocazia să Îi slujesc într-o ţară străină, I-am încredinţat Lui planurile mele, iar El m-a ajutat să reuşesc.

    Forsythia Catene Galgao

    Ocazia - 2017. Îl laud pe Dumnezeu că m-a scos din necaz şi mi-a dat ocazia să Îi slujesc într-o ţară străină, I-am încredinţat Lui planurile mele, iar El m-a ajutat să reuşesc.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    În brațele iubirii Sale

    Fiica mea este în mâinile lui Dumnezeu. Nu există un loc mai bun decât atât. Peste o săptămână, de la momentul când scriu aceste rânduri, ea va fi la al treilea tratament de chimioterapie și pot să îmi imaginez cum Dumnezeu stă alături de ea, ținând-o în brațele iubirii Sale.

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Dă mai departe!

    În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, un cuplu s-a împrietenit cu mine; și pentru că ştiu din experiență cum este să te simți singură într-o zi de închinare și apoi să fii invitată la o masă caldă. A fost și pentru tine cineva o binecuvântare? Poate este timpul să dai și tu mai departe ceea ce ai primit.

    Vei merge acolo unde Dumnezeu te trimite?

    Mă rog ca, atunci când ești singură și tristă, să arunci asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările tale. Lasă-L pe El să le ducă pentru tine. El a promis să-ți meargă alături la fiecare pas.

    Publicate astăzi

    Trepiedul

    Întreabă-te dacă tu ești pentru cineva un punct de sprijin. Sunt persoane care au curajul să apeleze la tine când le e greu? Ce faci de obicei? Ajuți sau te eschivezi? Dar Dumnezeu, El știe că Îi ești recunoscător? I-ai spus acest lucru? Spune-I simțămintele tale! Îi face plăcere să audă din gura și din inima ta mulțumirea.

    În brațele iubirii Sale

    Fiica mea este în mâinile lui Dumnezeu. Nu există un loc mai bun decât atât. Peste o săptămână, de la momentul când scriu aceste rânduri, ea va fi la al treilea tratament de chimioterapie și pot să îmi imaginez cum Dumnezeu stă alături de ea, ținând-o în brațele iubirii Sale.

    Mângâierea, în lumea animală

    Astăzi încearcă să încurajezi pe cineva care are nevoie să fie încurajat. Nu contează dacă este bun sau rău, dacă se potriveşte sau nu ideilor tale. Răspunde la invitaţia lui Dumnezeu de a-i oferi susţinere aproapelui tău. Vei găsi prietenie şi satisfacţie dacă faci ce zice Dumnezeu.

    Iubeşte-mă necondiţionat!

    Tată ceresc, copilul meu are nevoie ca eu să fiu un părinte blând și iubitor! Ajutămă,Te rog! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la o modalitate de a-i arăta copilului tău cât de mult îl iubești! Poți doar să îi spui asta. Indiferent de vârsta lui, sigur va fi fericit să audă aceste cuvinte.

    Új élet

    „Felelt Jézus: Bizony, bizony mondom néked: ha valaki nem születik víztől és Lélektől, nem mehet...