Articolul precedentSoluția la problema păcatului
    Articolul următorPuțin râs

    Ocazia

    Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. – Proverbele 16:3

    Era octombrie 1982 când s-a concretizat chemarea mea de a fi profesoară de engleză la Academia Adventistă Wollega, din Etiopia. Pe atunci, eram secretara decanului la Colegiul Uniunii din Filipine (PUC – în prezent Universitatea Adventistă a Filipinelor).

    Din când în când, mergeam la Manilla să rezolv cu actele. Într-o seară de vineri, am întârziat cu revenirea la PUC, care se află la cel puţin două ore depărtare de Manilla. Când am ajuns în Balibago, cartierul de unde se pleacă spre colegiu, era trecut de ora 7 seara. În mod normal, la ora aceea circulau încă jeepney (mijlocul local de transport în Filipine), dar când i-am întrebat pe localnici de o cursă până la destinaţia mea, aceştia mi-au spus că ultimul jeepney plecase cu câteva minute înainte să ajung eu.

    Mâncând într-un restaurant din apropiere, doi militari au auzit întrebarea mea şi s-au oferit să mă ducă ei. Camp Castaneda se află la doar câţiva kilometri depărtare de colegiu, iar ei aveau maşină. Le-am refuzat cu respect oferta şi m-am rugat lui Dumnezeu să ajung în siguranţă la colegiu.

    La scurt timp, m-a strigat un tânăr. Era student şi căuta şi el să ajungă la şcoală, l-am spus despre oferta celor doi militari, iar el m-a rugat să îi întreb dacă îl iau şi pe el. Unul dintre bărbaţi mi-a apucat geanta şi mi-a spus că oferta era doar pentru mine. Mi-am tras geanta, el nu i-a dat drumul, aşa că trăgeam amândoi de ea. Chiar atunci studentul a observat maşina de aprovizionare a colegiului şi a fluierat după ea, spunând că şi noi avem nevoie să ajungem la colegiu. Apoi a alergat să mă salveze şi amândoi am urcat în maşină.

    Ce sperietură am tras! Nu am fost niciodată aşa speriată ca atunci. Nici nu îmi pot imagina ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă mergeam cu beţivii aceia doi. În 1982, tot drumul dintre Balibago şi PUC era străjuit pe ambele părţi de trestie de zahăr înaltă. Când mă gândesc, sunt convinsă că n-a fost doar planul meu, ci şi al lui Dumnezeu să îi slujesc ca misionară în Etiopia, unde am slujit 18 ani ca profesoară de engleză, bibliotecară şi dirijoare de cor. Îl laud pe Dumnezeu că m-a scos din necaz şi mi-a dat ocazia să Îi slujesc într-o ţară străină, I-am încredinţat Lui planurile mele, iar El m-a ajutat să reuşesc.

    Forsythia Catene Galgao

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Mesagerul lui Dumnezeu

    El a avut grijă de familia mea în multe moduri miraculoase. Așa că, nu fi niciodată dezamăgită dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum vrei! Roagă-te numai să fii mesagerul lui credincios, fii recunoscătoare pentru călăuzirea Lui și vei fi binecuvântată!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...