Dinozauri, gâşti şi alte ciudăţenii ale naturii

    Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. – 1 Corinteni 13:11,12

    Stăteam împreună cu câteva prietene din liceu în jurul mesei mele de picnic, mâncând şi discutând. La un moment dat, Sarah s-a întors spre mine şi mi-a spus:

    – Bonita, fetei mele îi plac dinozaurii. Când a fost într-o tabără astă vară, un copil i-a spus că dinozaurii au fost creaţi de Satana. Ce zici de asta?

    După ce am discutat despre arheologie, antediluvieni şi alte lucruri, am căzut toate de acord asupra unui lucru: ideea că Satana ar fi creat dinozaurii este ridicolă. Fapt ce a generat, desigur, o discuţie despre extremele din biserică.

    Cealaltă prietenă a mea, Mary, a povestit cum a decis să nu-şi trimită copiii la şcoala de pe lângă biserica ei. Prietena ei, care şi ea are copiii la altă şcoală, a zis:

    – Ştii ceva? Biserica aceea e foarte mare şi neprietenoasă. Niciodată nu am simţit că aş face într-adevăr parte din ea.

    – Şi eu… care dintotdeauna am considerat-o pe ea „de-a casei”… Sunt de-a dreptul şocată, a fost reacţia lui Mary, uitându-se la mine.

    Sarah şi Mary făceau parte din gaşca clasei noastre. Printre adjectivele care să o descrie, s-ar putea număra: gălăgioasă, furtunoasă, intimidantă. Acest grup poreclise pe toată lumea din campus – şi nu întotdeauna în mod flatant. Chiar dacă trecuseră aproape 30 de ani, copilul din mine tot voia să ştie care era porecla mea. Aşa că am întrebat:

    – Mary, care era porecla mea? Pe mine cum mă porecleai?

    – Pe tine, în niciun fel. Probabil că pe tine te respectam prea mult, mi-a răspuns Mary după o pauză, punându-mă pe gânduri.

    – Ştii ceva, Mary? Asta mă face să mă gândesc la situaţia cu biserica, despre care tocmai vorbeam. Eu credeam că tu eşti „de-a casei”.Tu ai crezut că prietena ta este„de-a casei”. Ea a crezut că alţii sunt exclusivişti. De fapt, cu toţii doar încercam să găsim un loc în care să ne integrăm, nu-i aşa?

    Fie că vedem dinozauri, fie găşti şi alte ciudăţenii pe care nu le înţelegem sau nu le cunoaştem, noi tindem să le punem etichete: „Sunt creaţi de Satana” sau „sunt oameni gălăgioşi, care îi intimidează pe cei din jur”. Dar când lăsăm la o parte gândurile şi nesiguranţei noastre copilăreşti, ajungând la maturitate, putem încerca să îi înţelegem şi să îi cunoaştem pe alţii, aşa cum noi înşine vrem să fim înţelese. Oglinda noastră devine mai puţin înceţoşată şi începem să ne vedem mai clar propriile persoane, precum şi pe alţii şi pe Dumnezeu.

    Bonita Joyner Shields

    Dinozauri, gâşti şi alte ciudăţenii ale naturii - 2017. Dar când lăsăm la o parte gândurile şi nesiguranţei noastre copilăreşti, ajungând la maturitate, putem încerca să îi înţelegem şi să îi cunoaştem pe alţii, aşa cum noi înşine vrem să fim înţelese. Oglinda noastră devine mai puţin înceţoşată şi începem să ne vedem mai clar propriile persoane, precum şi pe alţii şi pe Dumnezeu.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...