Prăfuite, înnegrite şi cu bătături

    Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia! – Romani 10:15

    Eram vorbitoarea principală la primul şi singurul congres al Misiunii Femeii din zona Pacificului, organizat în insulele Fiji. Ceremonia de deschidere avea să înceapă curând, la care participau numeroşi demnitari din guvern. Căldura şi umiditatea din Fiji erau la cele mai înalte cote, iar noi ne pregăteam să ne ocupăm locul pe platforma în aer liber. Admirând costumele naţionale superbe ale femeilor, am fost surprinsă că erau aproape toate desculţe. M-am uitat la invitatele de pe platformă şi niciuna nu avea încălţăminte. Ar trebui să fiu şi eu în picioarele goale? m-am întrebat. Nu, picioarele mele nu sunt prezentabile! M-a cuprins panica.

    Gazda s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit: „Rămâi încălţată. Ne e nicio problemă; eşti musafir.” Uşurată, am dat din cap şi am urmat-o până la locul meu, jenată că observase privirea mea disperată. Mi-am vârât picioarele sub scaun, privind mai aproape la picioarele prăfuite, înnegrite şi pline de bătături ale invitatelor şi ale participanţilor de pe platformă – care erau departe de a fi frumoase, după standardele americane.

    În timpul săptămânii petrecute acolo, am întâlnit femei din Samoa, din Tonga, din insulele Solomon de Est, din Fiji şi din alte insule din Pacific. M-au întâmpinat cu sinceritate, zâmbete calde şi îmbrăţişări generoase. Ca să se bucure de părtăşia cu surorile lor creştine, parcurseseră pe jos drumuri lungi şi prăfuite. Un val de vinovăţie m-a cuprins când mi-am adus aminte de percepţia mea iniţială asupra picioarelor lor: urâte.

    În fiecare dimineaţă, femeile, treze de dinainte de răsărit, cântau melodii săltăreţe în timp ce mergeau vesele la sesiunea de rugăciune, căldura apăsătoare făcându-şi deja simţită prezenţa. Pe timpul zilei, unele dintre ele veneau să mă vadă scurt în zona invitaţilor, dotată cu aer condiţionat şi situată în vârful dealului, doar ca să se asigure că totul e bine, apoi parcurgeau drumul înapoi, la încăperile lor aglomerate, fără aer condiţionat şi cu saltele subţiri întinse pe jos. Femeile mă tratau cu amabilitate şi m-au copleşit cu daruri lucrate manual, aproape de inima mea şi azi.

    În cele cinci zile petrecute împreună, am fost binecuvântată din abundenţă. Am văzut adevărata modestie, frumoase femei ale lui Dumnezeu şi spirite creştine autentice, neegalate de toate celelalte femei pe care le-am întâlnit. Da, am fost trimisă să le predic Evanghelia, dar frumuseţea caracterului lor a lucrat asupra mea, m-a apropiat mai mult de Dumnezeu şi a făcut ca Duhul Sfânt să preia controlul asupra gândurilor mele.

    Îl laud pe Dumnezeu pentru că noi – prăfuite, înnegrite şi pline de bătături – putem fi frumoase din cap până în picioare atâta vreme cât Îi permitem Duhului Său să locuiască în noi.

    Iris L. Kitching

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...