Articolul precedentPuţin mai tare, va rog
    Articolul următorScapă de durerea de cap

    Dumnezeu poartă de grijă

    (El) tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile. – Psalmii 147:3

    Anul 2011 n-a fost un an bun pentru mine. Soneria telefonului m-a trezit în toiul unei nopţi de septembrie. Era asistenta medicală de la azilul unde era pacient soţul meu.

    „Soţul dumneavoastră nu poate să respire bine, aşa că l-am dus la spital. Vă rugăm, nu sunaţi înainte de ora 11 mâine dimineaţă”, mi-a comunicat ea.

    Acum eram trează de-a binelea. La ora 11, mi-a sunat telefonul, iar de data aceasta asistenta mi-a spus la ce spital e internat. L-am sunat pe fiul meu şi am dat fuga la spital. A fost prea târziu. Nu apucaserăm să ne luăm la revedere.

    Am anunţat imediat familia. Fiica mea cea mică a venit din Statele Unite cu o lună mai târziu. Din nefericire, ceea ce fusese cândva viaţa ei fericită se prăbuşise, iar vestea dispariţiei tatălui ei a fost ca ultima picătură. A suferit o cădere psihică cât timp era încă în Statele Unite. Nu mi-am dat seama cât de bolnavă e decât când a venit la mine acasă. Am suferit eu însămi săptămâni întregi.

    Psalmul 55 era rugăciunea mea zilnică în timp ce strigam către Domnul. Întrebam: „Doamne, de ce trebuie să trec prin toate acestea? Întâi, boala şi dispariţia soţului meu, apoi trauma suferinţei mintale a fetei mele. De ce. Doamne?” Viaţa ne administrează diferite lovituri, dar în toate complicaţiile ei există o constantă pe care ne putem baza: Isus, Salvatorul nostru. Şi El a intervenit în mod uimitor. După o lună de tratament în spital, fiica mea era din nou ea însăşi, simpatică şi iubitoare.

    Urma să vină perioada sărbătorilor de iarnă, cu zilele ei deosebite. Nu mai sărbătoream aniversarea nunţii noastre. Amintirile au venit potop peste mine în timp ce mă gândeam la ziua nunţii: 13 decembrie 1970.

    A trebuit să îmi îndrept gândurile în altă direcţie. Mi-am încercat mâna în grădinărit. Am cumpărat plicuri de seminţe de zinnia şi de flori-de-piatră şi le-am semănat de o parte şi de alta a aleii. Curând, zinniile au înflorit în toată frumuseţea lor aprinsă, dar florile-de-piatră n-au dat niciun semn de viaţă.

    Simţeam tristeţe gândindu-mă la toate problemele acestui an, 2011. Oare ce o să aducă noul an? Apoi am observat primele flori-de-piatră. Un roz foarte drăguţ în prima zi a noului an aici, în emisfera sudică. Am spus: „Doamne, Îţi mulţumesc pentru că ai trimis aceste mult aşteptate flori ca să-Ţi arăţi iubirea şi grija faţă de mine. Învaţă-mă răbdarea de a aştepta înaintea Ta! Momentul ales de Tine este întotdeauna cel mai bun. Fă să am întotdeauna încredere în Tine!”

    Priscilla A. Adonis

    Dumnezeu poartă de grijă - 2017. Viaţa ne administrează diferite lovituri, dar în toate complicaţiile ei există o constantă pe care ne putem baza: Isus, Salvatorul nostru. Şi El a intervenit în mod uimitor. După o lună de tratament în spital, fiica mea era din nou ea însăşi, simpatică şi iubitoare.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Ca un copilaș

    Ce fericire să-i avem pe acești micuți care ne învață atât de multe despre noi înșine, despre viața însăși și despre cum să relaționam cu Tatăl nostru ceresc! Mă simt foarte binecuvântată! Ajută-mă, Doamne, să devin ca un copilaș!

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...