Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. – Isaia 26:3
„Nu am fost niciodată mai aproape de Dumnezeu”; l-a asigurat soţul meu pe fratele lui, „aşa că, dacă e timpul să mor, sunt gata.” Şi-a luat la revedere, a închis telefonul şi a închis ochii. Stând alături de patul lui de spital, îmi venea să strig: „Eu nu sunt gata. Să nu îndrăzneşti să vorbeşti despre moarte!” În schimb – cu o eficienţă robotică pe care o exersasem în ultimele zile – m-am ridicat, i-am tras încet pătura pe umeri şi l-am sărutat pe fruntea febrilă. Era a treia luptă a lui în 20 de ani cu un episod brusc de septicemie. Are streptococul B în corp, ascunzându-se de cei mai buni specialişti în boli infecţioase. Aproape l-a doborât cele două dăţi anterioare. Acum, scumpul meu J.D. dădea din nou târcoale pragului morţii. Prieteni bine intenţionaţi spuneau: „J.D. face prea multe pentru Domnul. Dumnezeu nu o să-l lase să moară!” Vorbele lor nu îmi aduceau nicio alinare. Vreme de şase luni mă rugasem cu soţia tânărului pastor cu privire la dansul lent cu moartea al soţului ei. Şi el era un războinic puternic pentru Dumnezeu. Avea o fată de şapte ani. Şi a murit.
În weekendul în care J.D. a căzut bolnav, eu predicam la o biserică din Alabama. Am rostit un mesaj în trei părţi despre credinţă şi rugăciunea „fierbinte”. Dar, confruntată cu această situaţie de urgenţă, am reuşit să înalţ constant doar frânturi de rugăciune – simple strigăte de ajutor. Când m-am întors în camera de hotel, târziu în acea noapte, Dumnezeu nu m-a mai lăsat să îl ţin la distanţă. După o rugăciune îndelungată şi fierbinte, barajul a căzut şi am plâns necontrolat, implorându-L pe Dumnezeu să îmi salveze soţul. După 30 de minute de cereri furibunde, m-am surprins spunând: „Tată, Tu ştii sfârşitul de la început. Eu, nu. Dacă vezi că, ridicându-se de pe patul de suferinţă, J.D. ar putea să se îndepărteze de Tine într-o zi, Te rog, ia-l. Ştiu că Tu ai în vedere binele lui veşnic, iartă-mă că nu am avut încredere în Tine!” În centrul atenţiei mele a revenit Autorul şi Desăvârşitorul credinţei mele. O linişte bruscă m-a învăluit. Încrederea în Dumnezeu mi-a oferit alinare totală. Indiferent ce se întâmpla, braţele Sale iubitoare erau dedesubtul nostru. Lupta a durat încă două luni, iar Dumnezeu l-a ridicat spre sănătate încă o dată.
Care este lupta ta sufletească? Te sfătuiesc să îl laşi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu. Ai încredere în El, iar El îţi va oferi pacea desăvârşită.
Shelley Quinn
