Articolul precedentEram flămând şi însetat
    Articolul următorEvitând extremele

    Naturalizarea mea

    Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. – Matei 25:10,11

    Landul în care locuim noi este unul dintre puţinele landuri din Germania în care, în fiecare an, cetăţenii recent naturalizaţi sunt invitaţi la o recepţie. Primirea cetăţeniei germane nu este doar o formalitate. Este expresia dorinţei de a deveni parte a vieţii ţării, în toate aspectele ei, şi a intenţiei de a contribui cu ceva.

    Am primit din partea magistratului landului invitaţia la o recepţie organizată la castelul Stauffenberg, pentru că primisem cetăţenia germană în decursul ultimului an. Ceremonia a început cu punctualitatea germană, la ora 17 fix. Uşa s-a închis şi fanfara a început să cânte. Apoi s-a auzit o bătaie în uşă, iar invitaţii întârziaţi au fost lăsaţi să intre. Pierduseră începutul ceremoniei şi au deranjat audienţa. Apoi a fost linişte pentru o vreme, după care s-a auzit altă bătaie la uşă, apoi o alta şi încă una, pe măsură ce alţii ajungeau extrem de târziu. Am considerat asta o lipsă de respect faţă de magistrat şi administraţia sa. Mi-aş fi dorit să se fi încuiat uşa.

    În timp ce ascultam cuvântarea, m-am gândit amuzată la pilda celor zece fecioare. Fetele care erau gata şi îl aşteptau pe mire au putut intra în sala de nuntă împreună cu mirele. Apoi uşa s-a închis. Celelalte fete nu erau acolo la momentul potrivit şi nu au putut intra mai târziu, oricât de tare au bătut la uşă.

    La această ceremonie, naturalizarea mea a devenit mai mult decât o formalitate. Am devenit parte a noului meu popor. Eram una de-a lor. Acum trebuie să mă identific cu noua mea naţiune. Mi-am dat seama că nu mai puteam spune: „Voi, germanii…” A fost o experienţă aşa de emoţionantă pentru mine, încât mi-au curs lacrimi şi mi-a tremurat vocea când s-a intonat imnul. În sfârşit, eram integrată. Trăisem ca străină în Germania peste 40 de ani, practic ca un observator.

    Îmi răsare în minte o întrebare: Mă consider eu o creştină integrată în poporul lui Dumnezeu? Sau mi-am menţinut statutul de observator din exterior? Încă vorbesc despre biserică din perspectiva observatorului? Chiar vreau să fac parte din împărăţia lui Dumnezeu, cu toate privilegiile şi îndatoririle? Sunt o parte activă a poporului lui Dumnezeu?

    Hannele Ottschofski

    Naturalizarea mea - 2017. Mă consider eu o creştină integrată în poporul lui Dumnezeu? Sau mi-am menţinut statutul de observator din exterior? Încă vorbesc despre biserică din perspectiva observatorului? Chiar vreau să fac parte din împărăţia lui Dumnezeu, cu toate privilegiile şi îndatoririle? Sunt o parte activă a poporului lui Dumnezeu?
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Vizită la o închisoare

    Cântau și se rugau cu toată inima. Cred că Dumnezeu a auzit și a acceptat închinarea lor. Am admirat curajul lor și le-am îndemnat – deși m-am simțit stânjenită să le dau sfaturi acestor femei prețioase – să aibă încredere, în ciuda situației lor, că nimic nu le va separa de dragostea lui Dumnezeu.

    O mărturie

    Bunica mea va înțelege că, de-a lungul anilor, am încercat să-i încurajez pe alții să „facă binele”. Ca rezultat al mărturiei mele, am fost binecuvântată cu întoarcerea multor prieteni pentru totdeauna în familia lui Dumnezeu.

    Născută din nou

    Nu are importanță cât de mari sunt problemele sau provocările pe care le întâmpinăm. Nu uitați că Dumnezeu aude fiecare rugăciune a noastră. Nimic nu este prea complicat ca El să poată rezolva. Crede numai în El și vei vedea puterea Lui lucrând în favoarea Ta.

    Publicate astăzi

    Dublă comandă

    Ceea ce trebuie să știm se rezumă la următorul adevăr, cel puțin în ce Îl privește pe Dumnezeu. El vrea să facem propriile noastre alegeri și să ne bucurăm de tot, dar nu dorește să fim nefericiți după bucuria de moment a deciziilor noastre. Pe El asta Îl preocupă foarte mult: fericirea noastră și înainte, și în timpul, și după ce facem ceva.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Nevoia de disciplină

    Dacă trebuie să-ţi pedepseşti copiii, evită pedeapsa fizică; în schimb, interzice-le anumite privilegii, aceasta fiind o opţiune mai eficientă. Dar cel mai important lucru este să nu-l pedepseşti pe copil cu mânie, ci cu dragoste.

    A îmbătrâni frumos este o artă

    Doamne, ajută-mă să prețuiesc darul vieții trăind-o mereu în lumina valorii pe care mi-ai dat-o la cruce! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la o persoană care merită cel mai puțin să te porți frumos cu ea și roagă-te ori de câte ori ai ocazia ca Dumnezeu să aducă binecuvântare și în viața acelei persoane!

    Ne dolgozzunk az ördögnek!

    „Mivelhogy azért mindezek felbomlanak, milyeneknek kell lennetek néktek szent életben és kegyességben, akik várjátok és...