Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24
– Îmi pot verifica mesageria vocală, te rog? a întrebat Melissa, cu faţa ei mică îndreptată în sus spre mine şi cu privirea plină de speranţă.
Era înnebunită să îşi verifice mesageria de pe noul meu iPhone şi aştepta să o sune părinţii ei. Fiindcă eu eram la volan, i-am răspuns:
– Bineînţeles! Telefonul meu e în buzunarul exterior cu fermoar.
Pentru câteva momente, Melissa a fost ocupată cu găsirea telefonului. Am auzit-o murmurând: „Glisaţi.” Un suspin de încântare i-a scăpat printre buze, în timp ecranul se lumina. Apoi a continuat să zică aşa ca pentru ea: „Apasă telefon. Apasă apeluri recente. Apasă mesagerie vocală.” Era foarte nerăbdătoare. Am zâmbit în sinea mea şi m-am gândit: Pur pariu că pe lista ei de cadouri pe care şi le doreşte se află un iPhone. Nu că vreunul dintre noi ar crede că e suficient de mare să aibă propriul telefon…
Un moment mai târziu, am auzit un alt suspin, dar nu de mulţumire:
– O, nu! Zice că nu este semnal. Aoleo, ce tragedie!
Şi Melissa a rostit apăsat ultimele cuvinte. M-am uitat la faţa ei. Era toată numai dezamăgire. Eu am păstrat o figură solemnă (mă rog, am încercat). Plăcerea Melissei de a folosi cuvinte mari era o sursă constantă de amuzament şi plăcere pentru mine, dar erau ocazii în care să râd şi ocazii în care să nu râd. Melissa se uita fix pe fereastră.
– Ne putem juca ceva, am sugerat eu, întrerupând tăcerea. Cât timp aşteptăm să revină semnalul.
Nicio reacţie.
– Ce zici de: „Sunt recunoscătoare pentru…”
– E simplu. Sunt recunoscătoare pentru că iPhone-ul funcţionează întotdeauna. Nu există nicio amânare în comunicare, a zis Melissa luminându-se. (Îi plăcea să facă rime. Era un exemplu de rimă spontană. Dacă le-aş fi notat începând cu primele care i-au ieşit de pe buze, aş fi avut o colecţie întreagă.)
După 15 minute şi câteva runde de „sunt recunoscătoare pentru…” semnalul a revenit. Şi, bucuria bucuriilor, exista un mesaj din partea părinţilor ei. În timp ce Melissa vorbea, cu o parte din mine conduceam, iar cu cealaltă analizam cuvintele ei: „Nu există amânare în comunicare.” Cât de adevărat! iPhone-ul lui Dumnezeu este întotdeauna în stare de funcţionare, gata pentru un apel. Binecuvântarea binecuvântărilor! Tu când ai comunicat ultima oară? Ce-ar fi să comunici chiar acum cu Dumnezeu? Nu există amânare.
Arlene R. Taylor
