Articolul precedentLumina trupului
    Articolul următorUn dar din inima

    Învățătoare pentru Isus oriunde, oricând

    Domnul vă va da pâine în necaz şi apă în strâmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi. – Isaia 30:20

    Doamne, dacă dai piedicile la o parte, o să merg înainte! O să predau în continuare.”

    Acestea erau cuvintele rostite către Tatăl meu, printre suspine. Fusesem 35 de ani învăţătoare la şcoli ale bisericii. Când deja mă pregăteam pentru următorul an şcolar, am aflat că biserica ce susţinea şcoala în care eu predam votase să o închidă. În acelaşi timp, mama mea de 88 de ani era la câteva ceasuri de moarte, iar eu mă recuperam după două operaţii de şold în decursul unui an. Părinţii şi elevii pledau pe lângă mine să înfiinţez o şcoală nouă chiar dacă „va trebui să ţineţi cursurile acasă la dumneavoastră, domnişoară Wilson!” Singura ofertă de loc de muncă era de la fostul angajator, la o şcoală aflată la opt ore distanţă. Nici mutarea, nici naveta nu era posibilă.

    Apoi, ca răspuns la strigătul meu îndreptat spre cer, Dumnezeu a intervenit. În doar opt zile, El mi-a pus la dispoziţie o clădire ridicată cu şapte ani în urmă lângă biserica unei alte confesiuni creştine – complet gratuit. Străbunicii unuia dintre elevii mei intermediase această minune şi îmi spuseseră: „Dumnezeu a pregătit această clădire pentru şcoală. Suntem onoraţi să vă primim aici.” Dumnezeu a pus în ordine toate avizele oficiale (de la pompieri, de la inspectoratul în construcţii, de la oficialităţile sanitare şi de mediu), permisele şi certificările de stat. Bum! Bum! Bum! Una după alta, Dumnezeu a dărâmat toate piedicile din calea mea. Între timp, îmi pierdusem toţi cei 22 de elevi de la fosta şcoală. Dar, asemenea lui Ghedeon, m-am întors către Domnul şi I-am spus că am nevoie de elevi. Şi o voce şoptită mi-a spus: „Sylvia, nu ai nevoie de elevi. Ai nevoie de Mine!”

    „Vai, Doamne, aşa e! Îmi pare rău!” şi mi-am cerut iertare. Din acel moment, ca şi în cazul împărătesei Estera, Dumnezeu mi-a pus la dispoziţie tot ce am avut nevoie „pentru o vreme ca aceasta”. Nu întotdeauna a fost vorba de bani. Uneori de materiale, echipamente, consumabile, susţinere, rugăciune, încurajare – dar tot ce am avut nevoie.

    Fiica mea Danyielle m-a întrebat: „Mamă, de ce te-ai îndoit de Dumnezeu?” Da, exact asta făcusem. Acum mă bucur pur şi simplu de binecuvântările Sale, de lecţiile Sale, de bunătatea Sa. Am denumit şcoala Academia Creştină „Prinţul Păcii”, în onoarea Fiului lui Dumnezeu. Şi mi-a dat o pace care întrece orice înţelegere.

    Dumnezeu ne va binecuvânta în moduri la care nu am visat. Va îndepărta piedicile din calea noastră chiar dacă noi însene suntem cea mai mare piedică. Voi fi învăţătoare pentru El oriunde, oricând!

    Sylvia Jackson Wilson

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...