Rugăciunea mea naivă

    Tu eşti Domnul meu. Tu eşti singura mea fericire! – Psalmii 16:2

    Mama era moartă. Mama mea veselă, prietenoasă, amuzantă era moartă. Eram din nou în Tennessee cu soţul şi familia mea. Dar nu trebuia să se întâmple aşa.

    Eram însărcinată cu al patrulea copil şi mama glumea că va trebui să le facă paturi copiilor în dulapuri, pentru că nu mai avea loc unde să pună paturi. Vara aceea, compania la care lucra soţul meu l-a trimis într-o călătorie de cinci săptămâni, aşa că eu şi cei trei copii ai noştri aveam în plan să stăm la mama. De fapt, acolo am şi născut. Dar lucrurile au luat o întorsătură rea de tot. Brusc, mama a ajuns la spital. Fără să ştie, era de ani de zile diabetică. Niciunul dintre doctorii ei de-a lungul anilor nu îi făcuse o simplă analiză de sânge. Acum avea o cangrenă la picior şi septicemie. Am luat copiii şi ne-am dus în Texas. Am ajuns la timp la spital ca să petrec o zi întreagă cu ea, înainte să aibă o „intervenţie minoră” de amputare a degetului cangrenos. Însă, sub anestezicul uşor, inima i s-a oprit. Doctorii au resuscitat-o, dar a murit după două săptămâni.

    Conform planului, soţul meu a mers în călătoria amintită. Copilul nostru s-a născut în Texas. Soţul meu s-a întors şi împreună am revenit în Tennessee. Viaţa a mers mai departe, ca întotdeauna, în ciuda tragediilor. Dar zilnic mă rugam: „Doamne, nu mă pot descurca singură. Ţine-mă, dă-mi putere!” Şi m-am descurcat destul de bine, dat fiind faptul că nu aveam ajutor de nicăieri. La urma urmei, aveam un nou-născut şi trei fete mici, iar soţul meu era plecat 12 ore pe zi.

    Apoi m-am gândit la tatăl meu şi la sora mea, care sufereau profund. Mi-am schimbat rugăciunea.„Dragă Doamne, mă descurc destul de bine acum. Nu Te mai preocupa de mine. Te rog, mângâie-l pe tata şi pe sora mea. Dă-le putere să meargă mai departe.” Şi aşa m-am rugat câteva săptămâni. Apoi s-a întâmplat cel mai ciudat lucru. M-am afundat în cea mai neagră şi cumplită depresie pe care şi-o poate cineva imagina. Mă secătuia de energie. Zilele treceau. Întunericul şi durerea mă consumau. Brusc, mi-am dat seama ce făcusem: Îi spusesem lui Dumnezeu că nu mai am nevoie de El şi că mă puteam descurca singură. „Iartă-mă, Doamne”, am implorat eu. „Cum am putut fi atât de naivă? Şi Îţi mulţumesc că mi-ai arătat marea nevoie de Tine şi că M-ai ţinut în picioare în toate acele săptămâni. Te rog, ţine-mă din nou!”

    Şi m-a ţinut.

    Penny Estes Wheeler

    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Mi-e frică!

    Adu-ți fricile în fața lui Dumnezeu și El îți va da instrumentele pentru a te confrunta cu fiecare în parte. El te știe dinainte să te fi născut; îți cunoaște temerile. Te poate ajuta să le înfrunți. Încrede-te numai în El!

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...