Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. – Proverbele 28:20
Obişnuiam să îmi ajut o prietenă având grijă de băieţii ei gemeni. Apoi Dumnezeu a binecuvântat-o cu o fetiţă. Cât ele erau încă în spital, soţul ei m-a rugat să îl ajut să facă cumpărături pentru fetiţă. Am umplut două cărucioare cu obiecte pentru nou-născuţi. Gemenii aleseseră să stea în cărucioare, printre obiectele cumpărate, aşa că îi împingeam şi pe ei prin magazin.
La casă, casiera a zis că ţarcul dejoacă e prea greu ca să îl ridice pe bandă, aşa că i-a marcat preţul direct în cărucior. Am plătit şi am plecat. Când am pus bagajele în maşină, am descoperit că ţarcul dejoacă avea sub el nişte bavete, iar unul dintre gemeni stătuse pe nişte şosete şi mănuşi, pentru care nu plătiserăm. Mike a sugerat să mă întorc eu la magazin şi să achit obiectele ascunse, cât el punea băieţii în maşină. În timp ce eu îi explicam casierei situaţia cu obiectele neachitate, ea a chemat un superior cu o sacoşă.
Poate nu îţi vine să crezi, dar cam jumătate din lucrurile pe care le-am plătit erau în acea sacoşă; uitaserăm să le luăm. M-am bucurat că eu şi Mike am decis să fim cinstiţi. Bavetele, mănuşile şi şosetele făceau cam 12 dolari, în timp ce sacoşa cu lucruri uitate valora peste 400. În plus, prin faptul că am fost cinstiţi, ne-am scutit de încă un drum la magazin.
Michael a fost mişcat până la lacrimi când m-am întors cu sacoşa aceea mare. Nu a spus decât: „Merită să fii cinstit.” Adevărul e că el n-ar fi observat că a uitat la magazin lucruri decât când Ruth şi fetiţa ar fi venit acasă şi i-ar fi costat bani în plus să cumpere lucrurile din nou. Se spune că „cinstea e cea mai bună politică”, iar textul de azi ne reaminteşte că nu vom scăpa nepedepsiţi dacă folosim metode necinstite să ne îmbogăţim. Îmi aduc aminte că în Proverbele 28:6 se spune: „Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui decât bogatul care umblă pe căi sucite.”
Cred că Pavel a rezumat foarte bine chestiunea cinstei atunci când a scris că „nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său, pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi pe Duhul Său cel Sfânt” (1 Tesaloniceni 4:6-8).
Mabel Kwei
